miercuri, 27 aprilie 2011
Scaunul de judecata a lui Hristos si rasplata credinciosului Autor: Rene Pache
1.
Credinciosii scapa de judecata cuvenita pacatosilor si de pierzarea
vesnica. Ce se intampla in momentul cand credinciosii inviati se
intalnesc cu Domnul? Pentru fiecare pacatos nu exista lucru mai
infricosator decat sa se infatiseze inaintea marelui Judecator. Dar cei
rascumparati nu trebuie sa se mai teama de mania lui Dumnezeu, nici de
pierzarea vesnica. Hristos a venit inainte de toate nu ca sa judece, ci
ca sa mantuiasca: "Oricine crede in El nu este judecat(...) Cine asculta
cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica, si nu
vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata"( Ioan 3:18;5:25).
Credinciosii au fost gratiati, indreptatiti, spalati de pacate, iertati si curatiti pe deplin prin sangele Mantuitorului (Romani 3:24; 1 Corinteni 6:11; 1Ioan 1:7,9). "Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus" (Romani 8:1). Aceasta, deoarece Dumnezeu Si-a aratata dragostea fara de noi prin faptul ca, " pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum cand suntem socotiti neprihaniti prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu"(Romani 5:8,9).
Ca unii care ne-am intors la Dumnezeu ,noi asteptam din Ceruri pe Fiul Sau "care ne izbaveste de mania viitoare (...) Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea prin Domnul nostru Isus Hristos" (1Tesaloniceni 1:10; 5:9). Isus "poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El"(Evrei 7.25). O data iertati, Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de pacatele noastre (Evrei 8:12).
Asadar, credinciosii sinceri intrezaresc, cu o mare bucurie si siguri de mantuirea vesnica, intalnirea lor cu Domnul: "Astfel se face ca dragostea lui Dumnezeu este desavarsita in noi, pentru ca avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste, nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa (...) Si acum copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si de departati de El" (1Ioan 4:17,18; 2:28).
2. Scaunul de judecata a lui Hristos. Si daca este adevarat ca noi am scapat de judecata privitoare la pacat numai datorita harului divin, Sfanat Scriptura afirma tot atat de categoric ca Domnul Isus Hristos va examina faptele noastre si slujba facuta pe pamant, pentru a stabili daca ni se cuvine o rasplata. Domnul Insusideclara:"Iata, Eu vin curan si rasplata Mea est ecu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12). Pentru cei pacatosi"rasplatirea"este tocmaiplata pacatului: moartea vesnica, pierzarea eterna. Dar pentru cei credinciosi, "plata" este recompensa fagaduita: "Caci stim cine este Cel ce a zis:"A mea este razbunarea, Eu voi rasplati!" (aceasta pentru cei nelegiuiti). Si in alta parte: " Domnul va judeca pe poporul Sau" (aceatsa pentru cei credinciosi)(Evrei 10:30). Toti copiii lui Dumnezeu, fara exceptie, vor trebui sa se infatiseze inaintea Lui: "Dar pentru ce judeci pe fratele tau? sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vominfatisa in fata scaunulu ide judecata al lui Hristos(...) Asa ca fiecare dintre noi are s adea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu" (Romani14:10,12). "De aceea ne si silim sa-I fim placuti(...) Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup" (2 Corinteni 5:9,10).
Pildele evanghelice ne invata mereu ca intr-o zi Stapanul va cere socoteala slujitorilor Sai: "Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai (...) Stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala" (Matei 18:23, 25:19). Omul bogat zice ispravnicului necredincios: "Da-ti socoteala de ispravnicia ta, caci nu mai poti fi ispravnic" (Luca 16:2). Fie ca am fost sau nu credinciosi, Dumnezeu ne va retrage peste putina vreme bunurile pe care ni le-a incredintat si ne va intreba ce am facut cu ele. Va fi cu neputinta sa ascundem ceva, caci "totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face"( Evrei 4:13). Pavel spune: "Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata(...) Cel ce ma judeca este Domnul. De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana ce va veni Domnul care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor( 1Corinteni 4:3,4,5).
Tatal I-a dat toata judecata lui Isus, pentru ca El este Fiu al omului (Ioan 5:22,27) , iar Ioan ne vorbeste despre Domnul nostru care avea niste ochi ca para focului si in stare sa cerceeze rarunchii si inima (Apocalipsa 2:18,23). Pavel s-a silit sa-si pastreze pana la moarte un cuget curat, si in ciuda tuturor imperfectiunilor sale, el nu se teme de aceasta judecata a Aceluia care este totodata Mantuitorul sau personal. El ii scrie lui Timotei cu deplina liniste si incredere: "De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept"(2 Timotei 4:8).
3. Care sunt obiectivele judecatii lui Hristos? Viata si slujirea fiecarui credincios for fi cercetate sub toate aspectele, caci Domnul nu este nedrept sa uite sau sa lase nerasplatita vreo fapta buna potrivit fagaduintei Sale cea mai mica imperfectiune in aceia pe care ii va admite in imediata Lui apropiere.
Pasajul clasic asupra acestui punct se afla in 1Corinteni 3:10-15. Faptele noastre nu au nici o valoare, daca nu se bazeaza pe Hristos, singura noastra temelie (v.10,11,14). Dar pe aceasta baza, credinciosul poate cladi cu materiale foarte diverse: pretioase si durabile sau ieftine si suspecte de a fi nimicite de focul judecatii. Faptele comparabile cu lemnul, fanul, trestia sunt faptele noastre: fie ele si religioase - inspirate de egoism, orgoliu, invidie, vointa proprie. Cineva poate sa se roage, sa faca milostenie, sa predice Evanghelia etc., cautand slava lui insusi (Matei 6:1,2,5; 7:22; Filipeni 1:17). Asemenea fapte nu vor rezista focului judecatii. Altele, din contra, sunt asemenea aurului, argintului, pietrelor scumpe, fiind inspirate de dragoste, de ravna sincera, de urmarirea voii si slavei lui Dumnezeu. Toate acestea vor suporta incercarea focului judecatii (1Corinteni 3:12, 14).
Oare facem noi fapte de felul acesta? Gandind la asemenea actiuni scria Ioan: "Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul! "Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza"( Apocalipsa 14 14:13).
In cel priveste pe Pavel- un minunat exemplu pentru toti credinciosii Domnului - acesta a putut declara in fata apostolilor, ca "a lucrat mai mult decat ei toti" (1Corinteni 15:10 ).
La scaunul de judecata al lui Hristos se va scoate la iveala daca noi am fost niste diletanti, sau niste alergatori seriosi si rabdatori.
Valoarea unei slujbe se masoara prin roadele aduse de cel ce slujeste, vizibile sau ascunse de oameni, dar cunoscute bine inaintea lui Dumnezeu, precum si prin numarul de suflete castigate pentru Hristos, mantuite. Pavel le zice filipenilor: "Straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar". (Filipeni 2:!5,16).
Constatandu-se saracia existenta in cercurile noastre crestine, intereseul si ravna atat de reduse si lipsa unor colaboratori seriosi si sinceri, se sustine ca numerosi crestini formalisti isi ascund talantii spre a nu-i folosi. Ei tremura la gandul ca vine ziua cand Stapanul le va cere partea Sa. Alti credinciosi nu se afla tocmai in starea aceasta, dar au, totusi, nevoie sa auda un indemn ca acela adresat lui Timotei de catre Pavel :"De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu care este in tine prin punerea mainilor mele. Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" (2Timotei 1:6-7). Ce trist va fi pentru cineva sa se prezinte inaintea scaunului de judecata al lui Hristos cu un dar atrofiat, cu doar cateva roade, in timp ce Domnul asteapta de la noi mai multa roada, din ce in ce mai multa roada.
"Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa faca bine, sa fie bogati in fapte bune, sa fie darnici, gata sa simta impreuna cu altii, asa ca sa-si stranga pentru vremea viitoare drept comoara o buna temelie pentru ca sa apuce adevarata viata" (1Timotei 6:17, 18,19).
In pilda ispravnicului necredincios (Luca 16:1-13) se fac precizari referitoare la invatatura sa in acest sens. Astfel, ispravnicul, folosind bunurile stapanului sau, a stiut sa-si faca prieteni care sa-l primeasca in casa lor, dupa destituirea sa. El este laudat nu pentru credinciosia sa, ci pentru chibzuinta cu care si-a asigurat viitorul. Isus spune ca fii luminii nu stiu sa procedeze cu aceeasi prudenta si intelepciune su adauga:" Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri sa va primeasca in corturile vesnice. Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele bogatii?( Luca 16:9,11). "Bogatii nedrepte" nu inseamna bunuri dobandite in mod necinstit, ci incorect repartizate. Intr-adevar, este oare, just ca unul sa se nasca bogat si altul sarac, unul inteligent si altul prost, unul frumos si altul urat? Pe de alta parte, bogatiile nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu, iar noi nu suntem decat administratorii lor. In curand va trebui sa dam socoteala de ele, restituindu-le pana la ultimul banut. Si atunci, daca noi am fost credinciosi, Dumnezeu ne va da adevaratele bogatii, cele ce sunt ale noastre, adica bunurile vesnice, acordate pentru totdeauna. Sa mai retinem un important principiu referitor la darnicie: "Sa stiti ca cine samana putin, putin va secera, iar cine samana mult, mult va secera caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu" (2 Corintni 9:6,7). Daca recompensa daruirii aduce cu sine posibilitatea de a da mult(v. 8-11) , si, daca Dumnezeu tine seama pana si de cei doi banuti ai unei vaduve, fiecare dintre noi are posibilitatea sa foloseasca, in scopuri spirituale, bunurile sale materiale, spre a fi pe placul adevaratului lor Proprietar.
..........................
Credinciosii au fost gratiati, indreptatiti, spalati de pacate, iertati si curatiti pe deplin prin sangele Mantuitorului (Romani 3:24; 1 Corinteni 6:11; 1Ioan 1:7,9). "Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus" (Romani 8:1). Aceasta, deoarece Dumnezeu Si-a aratata dragostea fara de noi prin faptul ca, " pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum cand suntem socotiti neprihaniti prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu"(Romani 5:8,9).
Ca unii care ne-am intors la Dumnezeu ,noi asteptam din Ceruri pe Fiul Sau "care ne izbaveste de mania viitoare (...) Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea prin Domnul nostru Isus Hristos" (1Tesaloniceni 1:10; 5:9). Isus "poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El"(Evrei 7.25). O data iertati, Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de pacatele noastre (Evrei 8:12).
Asadar, credinciosii sinceri intrezaresc, cu o mare bucurie si siguri de mantuirea vesnica, intalnirea lor cu Domnul: "Astfel se face ca dragostea lui Dumnezeu este desavarsita in noi, pentru ca avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste, nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa (...) Si acum copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si de departati de El" (1Ioan 4:17,18; 2:28).
2. Scaunul de judecata a lui Hristos. Si daca este adevarat ca noi am scapat de judecata privitoare la pacat numai datorita harului divin, Sfanat Scriptura afirma tot atat de categoric ca Domnul Isus Hristos va examina faptele noastre si slujba facuta pe pamant, pentru a stabili daca ni se cuvine o rasplata. Domnul Insusideclara:"Iata, Eu vin curan si rasplata Mea est ecu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12). Pentru cei pacatosi"rasplatirea"este tocmaiplata pacatului: moartea vesnica, pierzarea eterna. Dar pentru cei credinciosi, "plata" este recompensa fagaduita: "Caci stim cine este Cel ce a zis:"A mea este razbunarea, Eu voi rasplati!" (aceasta pentru cei nelegiuiti). Si in alta parte: " Domnul va judeca pe poporul Sau" (aceatsa pentru cei credinciosi)(Evrei 10:30). Toti copiii lui Dumnezeu, fara exceptie, vor trebui sa se infatiseze inaintea Lui: "Dar pentru ce judeci pe fratele tau? sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vominfatisa in fata scaunulu ide judecata al lui Hristos(...) Asa ca fiecare dintre noi are s adea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu" (Romani14:10,12). "De aceea ne si silim sa-I fim placuti(...) Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup" (2 Corinteni 5:9,10).
Pildele evanghelice ne invata mereu ca intr-o zi Stapanul va cere socoteala slujitorilor Sai: "Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai (...) Stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala" (Matei 18:23, 25:19). Omul bogat zice ispravnicului necredincios: "Da-ti socoteala de ispravnicia ta, caci nu mai poti fi ispravnic" (Luca 16:2). Fie ca am fost sau nu credinciosi, Dumnezeu ne va retrage peste putina vreme bunurile pe care ni le-a incredintat si ne va intreba ce am facut cu ele. Va fi cu neputinta sa ascundem ceva, caci "totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face"( Evrei 4:13). Pavel spune: "Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata(...) Cel ce ma judeca este Domnul. De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana ce va veni Domnul care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor( 1Corinteni 4:3,4,5).
Tatal I-a dat toata judecata lui Isus, pentru ca El este Fiu al omului (Ioan 5:22,27) , iar Ioan ne vorbeste despre Domnul nostru care avea niste ochi ca para focului si in stare sa cerceeze rarunchii si inima (Apocalipsa 2:18,23). Pavel s-a silit sa-si pastreze pana la moarte un cuget curat, si in ciuda tuturor imperfectiunilor sale, el nu se teme de aceasta judecata a Aceluia care este totodata Mantuitorul sau personal. El ii scrie lui Timotei cu deplina liniste si incredere: "De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept"(2 Timotei 4:8).
3. Care sunt obiectivele judecatii lui Hristos? Viata si slujirea fiecarui credincios for fi cercetate sub toate aspectele, caci Domnul nu este nedrept sa uite sau sa lase nerasplatita vreo fapta buna potrivit fagaduintei Sale cea mai mica imperfectiune in aceia pe care ii va admite in imediata Lui apropiere.
- Faptele.
Pasajul clasic asupra acestui punct se afla in 1Corinteni 3:10-15. Faptele noastre nu au nici o valoare, daca nu se bazeaza pe Hristos, singura noastra temelie (v.10,11,14). Dar pe aceasta baza, credinciosul poate cladi cu materiale foarte diverse: pretioase si durabile sau ieftine si suspecte de a fi nimicite de focul judecatii. Faptele comparabile cu lemnul, fanul, trestia sunt faptele noastre: fie ele si religioase - inspirate de egoism, orgoliu, invidie, vointa proprie. Cineva poate sa se roage, sa faca milostenie, sa predice Evanghelia etc., cautand slava lui insusi (Matei 6:1,2,5; 7:22; Filipeni 1:17). Asemenea fapte nu vor rezista focului judecatii. Altele, din contra, sunt asemenea aurului, argintului, pietrelor scumpe, fiind inspirate de dragoste, de ravna sincera, de urmarirea voii si slavei lui Dumnezeu. Toate acestea vor suporta incercarea focului judecatii (1Corinteni 3:12, 14).
Oare facem noi fapte de felul acesta? Gandind la asemenea actiuni scria Ioan: "Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul! "Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza"( Apocalipsa 14 14:13).
- Lucrarea.
In cel priveste pe Pavel- un minunat exemplu pentru toti credinciosii Domnului - acesta a putut declara in fata apostolilor, ca "a lucrat mai mult decat ei toti" (1Corinteni 15:10 ).
- Eforturile atletice.
La scaunul de judecata al lui Hristos se va scoate la iveala daca noi am fost niste diletanti, sau niste alergatori seriosi si rabdatori.
- Marturia.
- Slujirea.
Valoarea unei slujbe se masoara prin roadele aduse de cel ce slujeste, vizibile sau ascunse de oameni, dar cunoscute bine inaintea lui Dumnezeu, precum si prin numarul de suflete castigate pentru Hristos, mantuite. Pavel le zice filipenilor: "Straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar". (Filipeni 2:!5,16).
- Exercitarea darurilor primite.
Constatandu-se saracia existenta in cercurile noastre crestine, intereseul si ravna atat de reduse si lipsa unor colaboratori seriosi si sinceri, se sustine ca numerosi crestini formalisti isi ascund talantii spre a nu-i folosi. Ei tremura la gandul ca vine ziua cand Stapanul le va cere partea Sa. Alti credinciosi nu se afla tocmai in starea aceasta, dar au, totusi, nevoie sa auda un indemn ca acela adresat lui Timotei de catre Pavel :"De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu care este in tine prin punerea mainilor mele. Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" (2Timotei 1:6-7). Ce trist va fi pentru cineva sa se prezinte inaintea scaunului de judecata al lui Hristos cu un dar atrofiat, cu doar cateva roade, in timp ce Domnul asteapta de la noi mai multa roada, din ce in ce mai multa roada.
- Folosirea bunurilor materiale.
"Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa faca bine, sa fie bogati in fapte bune, sa fie darnici, gata sa simta impreuna cu altii, asa ca sa-si stranga pentru vremea viitoare drept comoara o buna temelie pentru ca sa apuce adevarata viata" (1Timotei 6:17, 18,19).
In pilda ispravnicului necredincios (Luca 16:1-13) se fac precizari referitoare la invatatura sa in acest sens. Astfel, ispravnicul, folosind bunurile stapanului sau, a stiut sa-si faca prieteni care sa-l primeasca in casa lor, dupa destituirea sa. El este laudat nu pentru credinciosia sa, ci pentru chibzuinta cu care si-a asigurat viitorul. Isus spune ca fii luminii nu stiu sa procedeze cu aceeasi prudenta si intelepciune su adauga:" Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri sa va primeasca in corturile vesnice. Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele bogatii?( Luca 16:9,11). "Bogatii nedrepte" nu inseamna bunuri dobandite in mod necinstit, ci incorect repartizate. Intr-adevar, este oare, just ca unul sa se nasca bogat si altul sarac, unul inteligent si altul prost, unul frumos si altul urat? Pe de alta parte, bogatiile nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu, iar noi nu suntem decat administratorii lor. In curand va trebui sa dam socoteala de ele, restituindu-le pana la ultimul banut. Si atunci, daca noi am fost credinciosi, Dumnezeu ne va da adevaratele bogatii, cele ce sunt ale noastre, adica bunurile vesnice, acordate pentru totdeauna. Sa mai retinem un important principiu referitor la darnicie: "Sa stiti ca cine samana putin, putin va secera, iar cine samana mult, mult va secera caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu" (2 Corintni 9:6,7). Daca recompensa daruirii aduce cu sine posibilitatea de a da mult(v. 8-11) , si, daca Dumnezeu tine seama pana si de cei doi banuti ai unei vaduve, fiecare dintre noi are posibilitatea sa foloseasca, in scopuri spirituale, bunurile sale materiale, spre a fi pe placul adevaratului lor Proprietar.
..........................
Abonați-vă la:
Postări (Atom)