marți, 28 decembrie 2010
marți, 7 decembrie 2010
5 profetii despre nasterea Domnului Isus Autor: Cristi Cociuba
Vestirea nasterii lui Isus Hristos (Luca 1:26-33)
Ingerul Gavril catre Maria – 5 profetii despre Domnul Isus (v32,33)
1. Va fi mare (ca om: iata Omul 100% om)
Ca om: va fi cel mai demn exemplu de urmat – in relatii, comportament, moralitate, in mijlocul ispitei (Luca 4:13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.) – a stiut sa fie om;
- S-a facut om ca sa ne invete sa fim oameni
2. Numit: Fiul Celui Preainalt (Fiul lui Dumnezeu 100% Dumnezeu)
Dumnezeu il numeste la botez Fiul Meu Matei 3:17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”, si s-a comportat ca si un fiu; avea o relatie vie cu D, si o comunicare continua cu El
- A venit ca Fiu de Dumnezeu sa ne invete sa traim ca fii de Dumnezeu
3. Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David
- A fost dispus sa renunte la Sine Insusi ( si-a parasit, lasat, slava de Dumnezeu si s-a nascut ca om, sa sufere, sa-si dea viata), din dragoste pentru noi si Dumnezeu
2Corinterni 8:9 – „El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi.”
- ca rasplata – scaunul de domnie; Imparatul Isus – este acum pe scaunul Lui de domnie
A. Apocalipsa 1:13-18
B. Apocalipsa 5:5-10
C. Apocalipsa 19:11-16
- fi dispus sa renunti la tine insuti, daca vrei ca intr-o zi sa fi rasplatit
4. Va împărăţi peste casa lui Iacov in veci
Inaintea lui se vor inchina :
a. cele 4 fapturi si batranii
Apocalipsa 4:2b Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.;
Apocalipsa 4:4 Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi din aur.
Apocalipsa 4:6 În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
Apocalipsa 4:8b-11 Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
b. Ingerii si toate fapturile vii - Apocalipsa 5:11-14
c. Orice om - Apocalipsa 7:9-12
- Daca vrei sa ajungi in vesnicii, inchina-te Lui de pe acum
-cantare:Azi Isus e-n mii de fraţi, azi îţi vrea El fapta; Mâine toţi vom fi luaţi, tu vei fi la dreapta.
5. Împărăţia Lui nu va avea sfârşit - vesnicia, impreuna cu Domnul Isus
In mica si limitata noastra imaginatie (Domnul il pregateste de peste 2000 ani) –Raiul lui Dumnezeu
- tóate lucrurile vor fi noi (diferite de lucrurile care sunt acum, de ceea ce vedem si putem intelege Ap. 21:5)
- un cer nou Ap 21:1
- un pamant nou Ap 21:2
- nu va mai fi noapte Ap 22:25
- nu va mai fi soare, luna ( nu vor mai fi aceste corpuri ceresti – de aceea zice: un cer nou) Ap 21:23
- o cetate sfanta, noul Ierusalim ( zidul din iaspis impodobit cu pietre pretioase, cetatea din aur curat, ca sticla curata, cu strazi de aur curat, ca sticla stravezie) Ap 22:10-21
- va fi vesnic luminat de slava lui Dumnezeu (nu va mai fi nevoie de soare) Ap 21:23
- un rau cu apa vietii (izvoraste din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului) Ap 22:1
- pomul vietii (pe marginea acestui rau) – rol de vindecare a Neamurilor Ap 22:2
- in afara de aceasta cetate – multe locasuri (in casa Tatalui Meu) Ioan 14:2
- alte cetati, nu se vor compara cu splendoarea si frumusetea Ierusalimului, cetatii sfinte (asezaminte ale sfintilor) Ap 21:24
- nimic neintinat nu va intra in rai Ap 20:15, Ap 21:8,27, Ap 22:15
- vor intra doar cei scrisi in Cartea Mielului (cei ce si-au predat viata in mana Lui, cei ce L-au marturisit ca Domn personal al lor), biruitorii, si acestia vor respecta Legile lui Dumnezeu Ap 21:7, Ap 22:27
- toti cei ce vor intra vor primi trupuri noi, trupuri de slava, trupuri duhovnicesti 1Cor15:42, Filipeni3:21
- un nou fel de relatii intre cei care au fost sot si sotie (unul mult mai frumos si aducator de fericire si bucuri pt cei 2) Mat 22:30
- prieteniile facute si cultívate aici pe pamant (cu crestinii) vor continua si in Rai (ne vom visita unii pe altii in “corturile vesnice” ) Luca 16:9
„Pe străzi de aur ca sticla străvezie
Cu toţi cei dragi şi scumpi ce i-am iubit
Cânta-vom veşnic slavă numai Ţie,
De dragostea în care ne-ai iubit.”
- toti vor fi rasplatiti aici in functie de ceea ce au facut pe pamant; unii cu mult (10 cetati), altii cu f putin Luca19:17
- desi ca valoare toti suntem egali in ochii lui Dumnezeu, vom avea responsabilitati diferite Daniel 12:3 (stralucirea stelelor)
- un loc al slujirii unii altora; cu cat vei avea un rol de conducere mai mare cu atat slujirea va fi mai mare Marcu 10:43-45
- nu va mai fi foame Ap 7:16
- nu va mai fi sete Ap 7:16
- Dumnezeu va sterge din mintea si inima noastra orice suferinta care ne-a produs aici pe pamant tristete si lacrimi (cum: un ca le vom uita, dar ne va lasa sa vedem, ne va ajuta sa intelegem ca toate acele momente de suferinta prin care am trecut si care ne-au lasat in inima rani, lacrimi si tristete au fost de fapt pentu binele nostru final, sa putem ajunge in vesnicie) Ap 21:4
- nu va mai fi tanguire Ap21:4
- nu va mai fi tipat Ap 21:4
- nu va mai fi durere Ap 21:4
- nu va mai fi moarte Ap 21:4
- un loc al inchinarii (si prin muzica, cantec, dar un numai), al adorarii Cuvantului (Cuvantul era Dumnezeu), adorarii lui Dumnezeu Ap 21:26
- loc al bucuriei, vom sta la masa cu Mirele Ap19:7-9
vom bea din vinul nou Matei 26:29
vom mânca din pomul vieţii Apocalipsa 2:7
vom bea din izvorul vieţii. Apocalipsa 7:17
Domnul Isus va fi Pastorul nostru, ne va conduce la izvoarele apei vietii Ap 7:17
la masa Lui: neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt Romani 14:17
- vom avea pe frunte Numele Lui Ap 22:4
- Dumnezeu va locui impreuna cu oamenii, cu noi Ap 21:3,22
- vom vedea Fata Lui, il vom vedea fata in fata Ap 22:4
- domnitori impreuna cu Hristos, un loc pe scaunul Lui de domnie Ap 3:21
- loc al dragostei ( Dumnezeu este dragoste) 1 ioan 4:8,16
-daca-ti doresti aceasta imparatie, lupta pentru ea cu toata fiinta ta
I-a spus tâlharului: „Azi vei fi cu Mine-n rai”.
Nu voia Isus să fie singur în rai. N-a fost egoist niciodată. El a venit să ne împartă cerul, raiul, nu pământul.
Şi într-o zi va veni după noi.
Crezul: „Aştept învierea morţilor şi viaţa vesnica ce urmeaza să vină.”
Îi este dor lui Isus de tine. Ţie ţi-e dor de El?
„De dorul Tău Isus iubit, De dragostea Ta arse; Şi inima spre Răsărit; Şi faţa mi se-ntoarse.”
„Isus, Isus noi te-aşteptăm; Cum crinii-aşteaptă roua. Privind spre ceruri Te chemăm; Cu mâinile amândouă”.
Ingerul Gavril catre Maria – 5 profetii despre Domnul Isus (v32,33)
1. Va fi mare (ca om: iata Omul 100% om)
Ca om: va fi cel mai demn exemplu de urmat – in relatii, comportament, moralitate, in mijlocul ispitei (Luca 4:13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.) – a stiut sa fie om;
- S-a facut om ca sa ne invete sa fim oameni
2. Numit: Fiul Celui Preainalt (Fiul lui Dumnezeu 100% Dumnezeu)
Dumnezeu il numeste la botez Fiul Meu Matei 3:17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”, si s-a comportat ca si un fiu; avea o relatie vie cu D, si o comunicare continua cu El
- A venit ca Fiu de Dumnezeu sa ne invete sa traim ca fii de Dumnezeu
3. Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David
- A fost dispus sa renunte la Sine Insusi ( si-a parasit, lasat, slava de Dumnezeu si s-a nascut ca om, sa sufere, sa-si dea viata), din dragoste pentru noi si Dumnezeu
2Corinterni 8:9 – „El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogăţiţi.”
- ca rasplata – scaunul de domnie; Imparatul Isus – este acum pe scaunul Lui de domnie
A. Apocalipsa 1:13-18
B. Apocalipsa 5:5-10
C. Apocalipsa 19:11-16
- fi dispus sa renunti la tine insuti, daca vrei ca intr-o zi sa fi rasplatit
4. Va împărăţi peste casa lui Iacov in veci
Inaintea lui se vor inchina :
a. cele 4 fapturi si batranii
Apocalipsa 4:2b Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.;
Apocalipsa 4:4 Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi din aur.
Apocalipsa 4:6 În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
Apocalipsa 4:8b-11 Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
b. Ingerii si toate fapturile vii - Apocalipsa 5:11-14
c. Orice om - Apocalipsa 7:9-12
- Daca vrei sa ajungi in vesnicii, inchina-te Lui de pe acum
-cantare:Azi Isus e-n mii de fraţi, azi îţi vrea El fapta; Mâine toţi vom fi luaţi, tu vei fi la dreapta.
5. Împărăţia Lui nu va avea sfârşit - vesnicia, impreuna cu Domnul Isus
In mica si limitata noastra imaginatie (Domnul il pregateste de peste 2000 ani) –Raiul lui Dumnezeu
- tóate lucrurile vor fi noi (diferite de lucrurile care sunt acum, de ceea ce vedem si putem intelege Ap. 21:5)
- un cer nou Ap 21:1
- un pamant nou Ap 21:2
- nu va mai fi noapte Ap 22:25
- nu va mai fi soare, luna ( nu vor mai fi aceste corpuri ceresti – de aceea zice: un cer nou) Ap 21:23
- o cetate sfanta, noul Ierusalim ( zidul din iaspis impodobit cu pietre pretioase, cetatea din aur curat, ca sticla curata, cu strazi de aur curat, ca sticla stravezie) Ap 22:10-21
- va fi vesnic luminat de slava lui Dumnezeu (nu va mai fi nevoie de soare) Ap 21:23
- un rau cu apa vietii (izvoraste din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului) Ap 22:1
- pomul vietii (pe marginea acestui rau) – rol de vindecare a Neamurilor Ap 22:2
- in afara de aceasta cetate – multe locasuri (in casa Tatalui Meu) Ioan 14:2
- alte cetati, nu se vor compara cu splendoarea si frumusetea Ierusalimului, cetatii sfinte (asezaminte ale sfintilor) Ap 21:24
- nimic neintinat nu va intra in rai Ap 20:15, Ap 21:8,27, Ap 22:15
- vor intra doar cei scrisi in Cartea Mielului (cei ce si-au predat viata in mana Lui, cei ce L-au marturisit ca Domn personal al lor), biruitorii, si acestia vor respecta Legile lui Dumnezeu Ap 21:7, Ap 22:27
- toti cei ce vor intra vor primi trupuri noi, trupuri de slava, trupuri duhovnicesti 1Cor15:42, Filipeni3:21
- un nou fel de relatii intre cei care au fost sot si sotie (unul mult mai frumos si aducator de fericire si bucuri pt cei 2) Mat 22:30
- prieteniile facute si cultívate aici pe pamant (cu crestinii) vor continua si in Rai (ne vom visita unii pe altii in “corturile vesnice” ) Luca 16:9
„Pe străzi de aur ca sticla străvezie
Cu toţi cei dragi şi scumpi ce i-am iubit
Cânta-vom veşnic slavă numai Ţie,
De dragostea în care ne-ai iubit.”
- toti vor fi rasplatiti aici in functie de ceea ce au facut pe pamant; unii cu mult (10 cetati), altii cu f putin Luca19:17
- desi ca valoare toti suntem egali in ochii lui Dumnezeu, vom avea responsabilitati diferite Daniel 12:3 (stralucirea stelelor)
- un loc al slujirii unii altora; cu cat vei avea un rol de conducere mai mare cu atat slujirea va fi mai mare Marcu 10:43-45
- nu va mai fi foame Ap 7:16
- nu va mai fi sete Ap 7:16
- Dumnezeu va sterge din mintea si inima noastra orice suferinta care ne-a produs aici pe pamant tristete si lacrimi (cum: un ca le vom uita, dar ne va lasa sa vedem, ne va ajuta sa intelegem ca toate acele momente de suferinta prin care am trecut si care ne-au lasat in inima rani, lacrimi si tristete au fost de fapt pentu binele nostru final, sa putem ajunge in vesnicie) Ap 21:4
- nu va mai fi tanguire Ap21:4
- nu va mai fi tipat Ap 21:4
- nu va mai fi durere Ap 21:4
- nu va mai fi moarte Ap 21:4
- un loc al inchinarii (si prin muzica, cantec, dar un numai), al adorarii Cuvantului (Cuvantul era Dumnezeu), adorarii lui Dumnezeu Ap 21:26
- loc al bucuriei, vom sta la masa cu Mirele Ap19:7-9
vom bea din vinul nou Matei 26:29
vom mânca din pomul vieţii Apocalipsa 2:7
vom bea din izvorul vieţii. Apocalipsa 7:17
Domnul Isus va fi Pastorul nostru, ne va conduce la izvoarele apei vietii Ap 7:17
la masa Lui: neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt Romani 14:17
- vom avea pe frunte Numele Lui Ap 22:4
- Dumnezeu va locui impreuna cu oamenii, cu noi Ap 21:3,22
- vom vedea Fata Lui, il vom vedea fata in fata Ap 22:4
- domnitori impreuna cu Hristos, un loc pe scaunul Lui de domnie Ap 3:21
- loc al dragostei ( Dumnezeu este dragoste) 1 ioan 4:8,16
-daca-ti doresti aceasta imparatie, lupta pentru ea cu toata fiinta ta
I-a spus tâlharului: „Azi vei fi cu Mine-n rai”.
Nu voia Isus să fie singur în rai. N-a fost egoist niciodată. El a venit să ne împartă cerul, raiul, nu pământul.
Şi într-o zi va veni după noi.
Crezul: „Aştept învierea morţilor şi viaţa vesnica ce urmeaza să vină.”
Îi este dor lui Isus de tine. Ţie ţi-e dor de El?
„De dorul Tău Isus iubit, De dragostea Ta arse; Şi inima spre Răsărit; Şi faţa mi se-ntoarse.”
„Isus, Isus noi te-aşteptăm; Cum crinii-aşteaptă roua. Privind spre ceruri Te chemăm; Cu mâinile amândouă”.
vineri, 3 decembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
joi, 18 noiembrie 2010
Sute de mii de musulmani vin la Hristos Autor: Michelle A. Vu
Mai mult de 4.000 de lideri crestini, reprezentand peste 190 de natiuni natiuni s-au adunat la Cape Town, Africa de Sud la
cea de-a III-a Conferinta pentru Evanghelizarea Lumii cunoscuta drept
si Conferinta Lausanne III 2010. Scopul congreselor Lausanne este de a-i
strange impreuna pe crestinii din toata lumea pentru a discuta despre o
evanghelizare mai buna a lumii si despre alte probleme globale cu care
se confrunta Biserica astazi, inclusiv secularizarea, Islamul,
propasirea Evangheliei, HIV/SIDA precum si preocupari legate de mediu. Programul
conferintei pentru fiecare zi a cuprins teme diferite, fiecare tema
fiind prezentata si discutata de catre vorbitorii din plen. Temele au
inclus adevarul, credinta in lume, prioritati si integritate. Tema
conferintei din programul de marti seara a fost reconcilierea in
Orientul Mijlociu. Dar au fost abordate si probleme globale ca traficul
de fiinte umane sau HIV/SIDA.Vorbitorii au transmis mesaje pline de speranta despre cum Dumnezeu misca lucrurile si aduce speranta in lumea de astazi in situatiile cele mai intunecate si aparent fara iesire. Orientul Mijlociu, care a devenit aproape sinonim cu violenta si Islamul, experimenteaza o situatie fara precedent din punct de vedere al numarului de musulmani care devin urmasi ai lui Hristos, a spus Sam Yeghnazar fondator al organizatiei Elam Ministries (organizatie ce se ocupa cu ucenicizarea crestinilor si raspandirea Evangheliei in Iran). La momentul desfasurarii primei conferinte de la Lausanne din 1974 erau doar 500 de crestini iranieni convertiti de la islam. Insa in ultimii 30 de ani au venit la Hristos mai multi musulmani decat in ultimii 1300 de ani. "Iranul de azi este un teren inchis cu nenumarate inimi deschise. Este natiunea cea mai deschisa la Evanghelia din intreaga lume. Zeci de mii de iranieni se intorc la Hristos.Tradati de guvern, deziluzionati de religie, deprimati de perspectivele viitorului, iranienii cand vin sa-L cunoasca pe Domnul Isus Hristos sunt complet transformati ", a spus el. "Ei Il vestesc pe Hristos in locurile publice. Familii intregi, barbati si femei, vin la Hristos.” Cu doua saptamani in urma, doi dintre oamenii lui Yeghnazar au fost inchisi si intr-o saptamana au adus sase persoane la Hristos, a mai confirmat acesta. Un alt crestin palestinian pe nume Salim (numele de familie a fost ascuns din motive de securitate) a vorbit despre speranta pentru adevarata pace in Orientul Mijlociu prin Hristos. Prin intelegerea mortii lui Isus pe cruce, crestinii palestinieni "arunca departe otrava urii" fiind obligati sa vorbeasca lumii despre pace si dreptate. "Ancorandu-ne identitatile in Hristos Mesia, putem sa ne deschidem inimile catre vecinii nostri musulmani furiosi si catre soldatii evrei inspaimantatori aflati in spatele punctelor de control", a declarat Salim. "[Exista] Unul Divin, care poate schimba inimile de piatra in inimi de carne."
Legat de problema traficului de fiinte umane a fost vizionata marturia unei tinere din Cambodgia care a fost salvata de la un bordel din Thailanda. La varsta de 16 ani, ea a fost inselata si fortata sa lucreze ca prostituata timp de patru ani si jumatate. Ea impreuna cu alte fete de la bordel au fost salvate si duse la un centru de recuperare destinat femeilor si copiilor care au fost victime ale abuzurilor sexuale apartinand organizatiei World Vision. Acolo ea a beneficiat de consiliere, formare profesionala, asistenta medicala si de un inceput de calatorie spirituala in cunoasterea lui Isus Hristos. Programul de marti s-a incheiat cu povestile inspirate a doi crestini infestati cu HIV, Christo Greyling, un sud-african, care acum locuieste in Olanda si Printesa Kasune Zulu din Zambia. Povestile lor inspirate au demonstrat modul in care o boala menita sa distruga o persoană poate fi folosita pentru slava lui Dumnezeu. "De multe ori cand auzim de HIV sau SIDA ne gandim la oamenii care sunt deja pe moarte, dar in multe cazuri, exista oameni ca mine, care sunt sanatosi care au atat de mult de oferit", a spus Zulu. "Noi, ca si Biserica suntem chemati sa fim speranta pentru cei care se simt fara speranta."
Stire preluata de pe www.christianpost.com
luni, 8 noiembrie 2010
Evreii reîncep jertfele sacrificiale străvechi, după aproape 2000 de ani Autor: Ben Hur
Recent poporul evreu a început să-şi redeclare drepturile la Muntele
Templului. Ei au fost ajutaţi de procesul tehnic şi descoperirile
arheologice în rezolvarea problemei cândva de nedepăşit, de a determina
zonele ce pot fi vizitate de evrei chiar şi într-o stare de impuritate
şi care zone rămân între limite. Tehnologia modernă cum ar fi uneltele
de tăiat cu laserul, pot rezolva problema construirii unui altar, fără
unelte metalice.
Totuşi, dezvolarea cea mai importantă nu a fost cea tehnologică, ci spirituală. Apariţia conducerii religioase evreieşti sub forma renaşterii Iniţiativei Sanhedrinului, a oferit soluţia. Noua Iniţiativă a Sanhedrinului se află în faţa hotărârii de a reîncepe Korban Pesach (jertfa pascală). Aceasta îşi asumă responsabilitatea de a se asigura că poruncile sunt desfăşurate în conformitate cu legea religioasă evreiască şi de asemenea va coordona detaliile practice cu autorităţile guvernamentale potrivite, ale Israelului.
Anul acesta în Ierusalim, Iniţiativa Anhedrinului îi cheamă pe toţi evreii din Israel şi din întreaga lume să participle în Korban Pesach (jertfa pascală). Iniţiativa Sanhedrinului va alege un miel pentru a fi oferit ca jertfă pascală şi toate pregătirile se vor face în perspectiva reînnoirii acestei jertfe străvechi, tradiţionale. În eventualitatea că vor interveni obstacole politice sau de altă natură, Iniţiativa Sanhedrinului au asigurat precauţii halakhic (corpul de legi evreieşti), pentru a se asigura că fondurile pentru cumpărarea mieilor pot fi încă folosite pentru donaţiile caritabile.
Orice persoană care doreşte să participle în Korban Pesach, se poate înscrie singuri sau pe membrii familei sale la preţul de 7 şekeli per persoană – costul estimat al unui Kezayit de carne (aprox. 29 gr. carne), porţia minimă necesară pentru împlinirea poruncii. Procesul va fi supravegheat de contabili legali, indiferent de fondurile ce vor fi folosite în scopul original sau că vor fi donate carităţii.
Noi realizăm că această concepţie este atât controversală, cât şi curajoasă. Controversa este parte dintr-o dezbatere fundamentală, dacă poporul evreu trebuie să aştepte pasiv pentru răscumpărarea sa, sau se va alătura pregătirilor şi sacrificiilor în ambele sensuri ale cuvântului, pentru a pregăti scena răscumpărării lor. Dacă adopţi a doua concepţie, nu se poate găsi o cauză mai valoroasă decât restabilirea jertfei pascale ca simbol al unităţii evreieşti.
Daniel 9:27
El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Potrivit profeţiei biblice, va exista restabilirea sacrificiului zilnic. Eu cred că vom continua să vedem paşii ce duc înspre acolo, în timp ce evreii continuă să se unească şi să urmeze calea strămoşilor lor. În timp ce lumea continuă să se unească împotriva lor, iar Dumnezeu va continua să-şi arate promisiunea că nu-Şi lasă poporul, eu cred că această tendinţă va creşte foarte mult.
Un eveniment care cred eu că urmează, ce va întări aceasta, este protecţia lui Dumnezeu asupra Israelului împtriva invadatorilor profeţiţi în Ezechiel 38, 39. În timp ce nu e sigur când, semnele vremurilor ne arată cu siguranţă că putem avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu.
Totuşi, dezvolarea cea mai importantă nu a fost cea tehnologică, ci spirituală. Apariţia conducerii religioase evreieşti sub forma renaşterii Iniţiativei Sanhedrinului, a oferit soluţia. Noua Iniţiativă a Sanhedrinului se află în faţa hotărârii de a reîncepe Korban Pesach (jertfa pascală). Aceasta îşi asumă responsabilitatea de a se asigura că poruncile sunt desfăşurate în conformitate cu legea religioasă evreiască şi de asemenea va coordona detaliile practice cu autorităţile guvernamentale potrivite, ale Israelului.
Anul acesta în Ierusalim, Iniţiativa Anhedrinului îi cheamă pe toţi evreii din Israel şi din întreaga lume să participle în Korban Pesach (jertfa pascală). Iniţiativa Sanhedrinului va alege un miel pentru a fi oferit ca jertfă pascală şi toate pregătirile se vor face în perspectiva reînnoirii acestei jertfe străvechi, tradiţionale. În eventualitatea că vor interveni obstacole politice sau de altă natură, Iniţiativa Sanhedrinului au asigurat precauţii halakhic (corpul de legi evreieşti), pentru a se asigura că fondurile pentru cumpărarea mieilor pot fi încă folosite pentru donaţiile caritabile.
Orice persoană care doreşte să participle în Korban Pesach, se poate înscrie singuri sau pe membrii familei sale la preţul de 7 şekeli per persoană – costul estimat al unui Kezayit de carne (aprox. 29 gr. carne), porţia minimă necesară pentru împlinirea poruncii. Procesul va fi supravegheat de contabili legali, indiferent de fondurile ce vor fi folosite în scopul original sau că vor fi donate carităţii.
Noi realizăm că această concepţie este atât controversală, cât şi curajoasă. Controversa este parte dintr-o dezbatere fundamentală, dacă poporul evreu trebuie să aştepte pasiv pentru răscumpărarea sa, sau se va alătura pregătirilor şi sacrificiilor în ambele sensuri ale cuvântului, pentru a pregăti scena răscumpărării lor. Dacă adopţi a doua concepţie, nu se poate găsi o cauză mai valoroasă decât restabilirea jertfei pascale ca simbol al unităţii evreieşti.
Daniel 9:27
El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Potrivit profeţiei biblice, va exista restabilirea sacrificiului zilnic. Eu cred că vom continua să vedem paşii ce duc înspre acolo, în timp ce evreii continuă să se unească şi să urmeze calea strămoşilor lor. În timp ce lumea continuă să se unească împotriva lor, iar Dumnezeu va continua să-şi arate promisiunea că nu-Şi lasă poporul, eu cred că această tendinţă va creşte foarte mult.
Un eveniment care cred eu că urmează, ce va întări aceasta, este protecţia lui Dumnezeu asupra Israelului împtriva invadatorilor profeţiţi în Ezechiel 38, 39. În timp ce nu e sigur când, semnele vremurilor ne arată cu siguranţă că putem avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu.
Stire preluata de pe www.korbanpesach.org
joi, 28 octombrie 2010
Zadarnicia necredintei in judecata Autor: Petru Popovici
Biblia spune: "Oamenilor le este rînduit să moară... iar după aceea vine judecata" (Evrei 9.27).
luni, 25 octombrie 2010
Sfârșitul lumii: două versiuni
Lucrurile erau oricum încuracate. Toată lumea ştia că vine… dar nu ştia când şi, mai ales, cum. Să fie şi mai încâlcite, revista Live Science ne spune că ar fi de fapt două versiuni ale sfârşitului. Ar trebui, aşadar, să ne decidem odată. Ar trebui să fim mai hotărâţi şi să nu mai umblăm după tot felul de teorii care ne dau târcoale. Despre ce să fie vorba? În teorie destul de simplu. Unii specialişti (sau cel puţin ei aşa se cred!) fac toate calculele după calendarul Maya; e vorba de acea civilizaţie puternică şi în jurul căreia s-au ţesut o sumedenie de mituri. Alţii, tot specialişti şi ei, se bizuie pe calendarul GMT; evident fiind vorba de intervenţia modernă asupra clasicului calendar gregorian.
După calendarul Maya - grozav de vehiculat în ultima vreme - sfârşitul lumii ar trebui să aibă loc pe 21 decembrie 2012. De aici s-au născut o serie întreagă de inepţii şi supoziţii. Fobiile oamenilor slabi de înger au crescut până la paroxism. Mass-media şi-a adus şi ea cunoscuta contribuţie. Iar acum… pleosc: calculul este greşit. Revista mai sus menţionată ne atrage atenţia cu seriozitate asupra eroării. Calendarul Maya nu este aşa de uşor de îmblânzit cum cred unii, iar specialiştii sunt în continuare neîncrezători.
Atunci?! Ei bine, mai întâi marja de eroare: între 50 şi 100 de ani. Cam cu atâta a dat greş calculul respectiv. Deci, nici vorbă de luni, cu atât mai puţin de zile… Pe perioada a cinci decenii se poate întâmpla oricând. Evident nu după calendarul mayaş, ci după calendarul GMT. Ni se spune că este mult mai exact (sic!). Putem răsufla oarecum uşuraţi; nu va fi să fie aşa de repede… dar va fi.
Ca şi mine cred ca şi dvs. vă daţi seama în ce situaţie hilară ne găsim. În loc să ne preocupăm de transformarea noastră zilnică după chipul lui Hristos, căutăm cu febrilitate ziua revenirii Lui. Umblăm după himere încercând să descuiem un lacăt a cărui cheie nu e la noi. Ne dăm cu stângul în dreptul; ne contrazicem lamentabil. Şi când te gândeşti că sunt aşa de mulţi care gustă asftel de scenarii aşa numite ştiinţifice. Iminenaţa venirii lui Hristos este o realitate, dar o realitate de care ar trebui să ne apropiem cu vieţi trăite frumos, ca în timpul zilei.
luni, 4 octombrie 2010
Aştepţi să vină Domnul… Autor: Traian Dorz
Aştepţi să vină Domnul şi tot deşert vorbeşti,
Aştepţi să vină noaptea şi tot pierdut trăieşti.
Să vină învierea şi tot nepregătit,
Să vină judecata şi tot nepocăit.
Să vină veşnicia cu focul inamic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea Sa?
Ce-aştepţi de la-nviere sau judecata grea?
Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?
Când toate bat la ușă, tu nici nu te gândeşti.
O, viaţa ta se pierde zadarnic pic cu pic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,
‘Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.
Aştepţi să vină noaptea şi tot pierdut trăieşti.
Să vină învierea şi tot nepregătit,
Să vină judecata şi tot nepocăit.
Să vină veşnicia cu focul inamic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea Sa?
Ce-aştepţi de la-nviere sau judecata grea?
Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?
Când toate bat la ușă, tu nici nu te gândeşti.
O, viaţa ta se pierde zadarnic pic cu pic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,
‘Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.
miercuri, 22 septembrie 2010
Scrisoare pentru Isus Autor: Anonim
Doamne Isuse, iti scriu cu lacrimi de dor dupa Tine, a trecut asa de
multa vreme si Tu inca nu ai venit dupa mine. Tu stii ca nimic din lumea
asta nu ma implineste, am cautat in stanga, am alergat in dreapta dupa
implinire sufleteasca in lumea asta, dar nimic nu-mi aduce implinire.
Ma simt gol, iar casa in care locuiesc imi e asa de straina, cei care ma inconjoara, macar ca au ganduri bune si se poarta frumos cu mine, parca ar fi niste straini, iar inima din mine striga dupa adevarata casa de sus ca o pasare inchisa intr-o colivie care-si doreste cerul.
Ma uit in scrisoarea care mi-ai lasat-o dupa ce ai plecat, o citesc si dorul ma cuprinde mai tare dupa Tine. Te vad cum erai cu ucenicii tai, inconjurat de multime, Tu esti cel mai frumos dintre oameni, si multi din jurul Tau nu vedeau in Tine decat fiul tamplarului, dar Tu pentru mine erai si esti viata care ma face sa exist.
Doamne Isuse, oare mai este mult pana vei veni?
Umblu prin praful lumii acesteia si ma simt tare obosit, simt cum ingrijoararea, indoiala si nepasarea ca niste tentacole cauta sa ma prinda si sa ma sufoce, aducand deasupra mintii mele intuneric.
Iti marturisesc aceste lucruri pentru ca nu vreau sa fiu prins in mreaja lor, stiu ca Tu esti langa mine atunci cand te chem in disperarea mea. Iti multumesc ca mi-ai deschis ochii sa vad, sa inteleg ca toate lucrurile prin care trec, Tu le-ai hotarat in cer si ca nu sunt pentru nimicirea mea, ci le-ai trimis peste mine ca binecuvantari.
Domnul meu, inima mea este in mana Ta si stiu ca ea va bate cat ai hotarat Tu, dar as dori ca sa bata numai pentru Tine si nu pentru lucrurile trecatoarea a acestei lumi.
Totusi, stii ce ma face sa mai trag nadejde?
Abia astept ziua care mi-ai promis-o, ziua cand voi fi cu Tine in vesnicie, ziua cand ma vei lua de mana si-mi vei arata toata frumusetea cerului, strazile de aur pe care vom colinda, florile care vor canta inaintea noastra, ingerii care ne vor intampina in sunet de trambita si sfintii care vor slavi pe Tatal Ceresc.
Cand privesc frumusetile pregatite pentru mine si copiii Tai si apoi privesc la acest pamant pe care calatoresc, desi e soare afara, imi pare asa de intuneric si zic: cand se va face lumina?.
Iti scriu Preaiubitul sufletului meu, asteptand sa trimiti peste mine vantul Tau sfant care sa-mi racoreasca inima de arsita lumii. Ma uit in jurul meu si parca totul e artificial,imi dau seama ca nimic din lumea asta nu are gust, dupa ce am gustat din dulceata Ta si am vazut ce bun esti Tu.
Stiu ca in timp ce sriu aceste randuri, Tu deja le cunosti, pentru ca pana sa-mi iasa cuvantul pe gura,Tu, deja il stii, de aceea si scrisoarea mea catre Tine e cunoscuta mai dinainte, dar ce bine ma simt cand astern aceste ganduri, e ca si cum inima mea ar vorbi inimii Tale, e ca si cum ar curge untdelemnul pe rana si aduce vindecare.
Domnul meu, stiu ca mai sunt si alti copii ai Tai care-ti trimit scrisori, unii iti scriu de pe un pat al suferintii, altii din inchisori, iar eu iti scriu fiind si sanatos si liber, te rog sa ma ierti ca te-am facut sa astepti scrisoarea mea. Stiu ca te bucuri acum cand citesti aceste randuri si vad cum dragostea Ta pentru mine face sa curga din ochii tai cei blanzi doua lacrimi pe obrazul Tau curat.
Iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, atunci cand am fost nepasator, lenes sau neroditor, iti multumesc ca nu m-ai lepadat de la fata Ta si nu-ai luat Duhul Sfant de la mine, mi-ai dat din nou bucuria mantuirii si a intoarcerii la dragostea dintai.
Iti multumesc ca in clipele cele mai grele, cand m-am clatinat, Tu ai fost langa mine si mi-ai spus ca ma iubesti si ca nu m-ai parasit, dar ca aurul trebuie curatit prin foc ca sa-ti poti vedea chipul in el.
Iti multumesc ca mi-ai dat mai multa paine decat cei care sunt in Africa sau India si care nu mananca decat poate o data pe zi, iar Tu ai revarsat peste mine belsug de paine.
Te iubesc Doamne Isuse ca tu-mi vei da puterea sa-ti dovedesc iubirea mea prin fapta, iar la incheierea acestei scrisori as dori ca viata mea s-o faci sa fie o scrisoare scrisa de mana Ta si sa poata fi citita de toti oamenii.
Astept sa vina ziua revederii noastre, dar pana atunci tine-ma
credincios, cu haina alba, fara pata, cu candela aprinsa si cu untdelemn
in vas de rezerva.
Cu dragoste sfanta,
Al tau copil de pe Pamant
Ma simt gol, iar casa in care locuiesc imi e asa de straina, cei care ma inconjoara, macar ca au ganduri bune si se poarta frumos cu mine, parca ar fi niste straini, iar inima din mine striga dupa adevarata casa de sus ca o pasare inchisa intr-o colivie care-si doreste cerul.
Ma uit in scrisoarea care mi-ai lasat-o dupa ce ai plecat, o citesc si dorul ma cuprinde mai tare dupa Tine. Te vad cum erai cu ucenicii tai, inconjurat de multime, Tu esti cel mai frumos dintre oameni, si multi din jurul Tau nu vedeau in Tine decat fiul tamplarului, dar Tu pentru mine erai si esti viata care ma face sa exist.
Doamne Isuse, oare mai este mult pana vei veni?
Umblu prin praful lumii acesteia si ma simt tare obosit, simt cum ingrijoararea, indoiala si nepasarea ca niste tentacole cauta sa ma prinda si sa ma sufoce, aducand deasupra mintii mele intuneric.
Iti marturisesc aceste lucruri pentru ca nu vreau sa fiu prins in mreaja lor, stiu ca Tu esti langa mine atunci cand te chem in disperarea mea. Iti multumesc ca mi-ai deschis ochii sa vad, sa inteleg ca toate lucrurile prin care trec, Tu le-ai hotarat in cer si ca nu sunt pentru nimicirea mea, ci le-ai trimis peste mine ca binecuvantari.
Domnul meu, inima mea este in mana Ta si stiu ca ea va bate cat ai hotarat Tu, dar as dori ca sa bata numai pentru Tine si nu pentru lucrurile trecatoarea a acestei lumi.
Totusi, stii ce ma face sa mai trag nadejde?
Abia astept ziua care mi-ai promis-o, ziua cand voi fi cu Tine in vesnicie, ziua cand ma vei lua de mana si-mi vei arata toata frumusetea cerului, strazile de aur pe care vom colinda, florile care vor canta inaintea noastra, ingerii care ne vor intampina in sunet de trambita si sfintii care vor slavi pe Tatal Ceresc.
Cand privesc frumusetile pregatite pentru mine si copiii Tai si apoi privesc la acest pamant pe care calatoresc, desi e soare afara, imi pare asa de intuneric si zic: cand se va face lumina?.
Iti scriu Preaiubitul sufletului meu, asteptand sa trimiti peste mine vantul Tau sfant care sa-mi racoreasca inima de arsita lumii. Ma uit in jurul meu si parca totul e artificial,imi dau seama ca nimic din lumea asta nu are gust, dupa ce am gustat din dulceata Ta si am vazut ce bun esti Tu.
Stiu ca in timp ce sriu aceste randuri, Tu deja le cunosti, pentru ca pana sa-mi iasa cuvantul pe gura,Tu, deja il stii, de aceea si scrisoarea mea catre Tine e cunoscuta mai dinainte, dar ce bine ma simt cand astern aceste ganduri, e ca si cum inima mea ar vorbi inimii Tale, e ca si cum ar curge untdelemnul pe rana si aduce vindecare.
Domnul meu, stiu ca mai sunt si alti copii ai Tai care-ti trimit scrisori, unii iti scriu de pe un pat al suferintii, altii din inchisori, iar eu iti scriu fiind si sanatos si liber, te rog sa ma ierti ca te-am facut sa astepti scrisoarea mea. Stiu ca te bucuri acum cand citesti aceste randuri si vad cum dragostea Ta pentru mine face sa curga din ochii tai cei blanzi doua lacrimi pe obrazul Tau curat.
Iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, atunci cand am fost nepasator, lenes sau neroditor, iti multumesc ca nu m-ai lepadat de la fata Ta si nu-ai luat Duhul Sfant de la mine, mi-ai dat din nou bucuria mantuirii si a intoarcerii la dragostea dintai.
Iti multumesc ca in clipele cele mai grele, cand m-am clatinat, Tu ai fost langa mine si mi-ai spus ca ma iubesti si ca nu m-ai parasit, dar ca aurul trebuie curatit prin foc ca sa-ti poti vedea chipul in el.
Iti multumesc ca mi-ai dat mai multa paine decat cei care sunt in Africa sau India si care nu mananca decat poate o data pe zi, iar Tu ai revarsat peste mine belsug de paine.
Te iubesc Doamne Isuse ca tu-mi vei da puterea sa-ti dovedesc iubirea mea prin fapta, iar la incheierea acestei scrisori as dori ca viata mea s-o faci sa fie o scrisoare scrisa de mana Ta si sa poata fi citita de toti oamenii.
Cu dragoste sfanta,
Al tau copil de pe Pamant
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Viaţa e o luptă... Autor Luigi Mitoi
Viaţa este în mare măsură un mister rămas încă
nedescifrat de oameni. Avem o mulţime de întrebări fără răspuns,
experimentăm lucruri pe care nu le putem explica şi în jurul nostru se
întâmplă fenomene pe care nu le înţelegem. Viaţa este un hăţiş de
capcane printre care trebuie să te strecori, un număr nesfârţit de
alternative dintre care trebuie să alegi, o intersecţie permanentă în
care trebuie să te orientezi. Chiar dacă omul are posibilitatea să
aleagă în viaţă între mai multe alternative, totuşi familia, locul
geografic, cultura, religia...sunt lucruri pe care nu are oportunitatea
să le aleagă şi ele devin elemente definitorii pentru personalitatea
individului. În general în prima parte a vieţii (copilăria) omul este
produsul acestor elemente native care-i definesc personalitatea, timp în
care în a doua parte a vieţii (maturitatea) omul îşi fixează un scop
pentru care se luptă restul vieţii pe viaţă şi pe moarte.
Ce se întâmplă cu oamenii care nu îşi fixează nici un scop şi trăiesc la voia întâmplării, sau cu cei care îşi fixează un scop greşit?
Circumstanţele vieţii pot ajuta sau incomoda performanţa unui om, însă niciodată nu-l pot opri, ele pot deveni un prieten sau un duşman, însă niciodată o barieră de netrecut, drept pentru care nici un om nu îşi poate permite să arunce vina falimentului său pe circumstanţe nefavorabile.
Nimeni nu este îndreptăţit să rămână ignorant pentru că vine dintr-o familie needucată, să fie analfabet pentru că nu a avut posibilităţi să meargă la şcoală, să fie dezordonat şi murdar pentru că în copilărie nu a avut condiţii...Viaţa este o luptă în care trebuie să schimbăm multe lucruri şi lupta întotdeauna este grea şi dureroasă, dar cum altfel putem justifica pretenţia de a trăi ? Lupta şi duşmanul este comun, însă particularităţile luptei sunt diferite, spre exemplu unul se luptă cu sărăcia, altul cu bogăţia, unul se luptă cu alcoolul, altul cu minciuna...oamenii se luptă cu lucruri diferite, dar toţi luptă. Cu ce lupţi tu, cu cine lupţi, pentru ce lupţi, cu ce metode? Indiferent de răspuns, orice luptă are un sfârşit şi atunci luptătorii se transformă ori în învinşi ori în învingători. Lupta vieţii este unică, nu se mai repetă niciodată, de aceea învişii şi învingătorii rămân pe aceste poziţii pentru eternitate.
Dacă aceasta este realitatea, atunci fiecare dintre noi avem drepturi egale SĂ LUPTĂM. Nu are importanţă dacă avem mai mulţi prieteni sau duşmani nativi (familia, locul geografic, cultură, religie) important este că acum trăim a doua parte a vieţii, timp în care ne hotărâm singuri destinul veşnic.
Acum nu mai putem da vina pe familie, ţara în care ne-am născut, cultură, religie, acum o putem lua de la început, acum avem şansa să demonstrăm ce putem face noi, acum este rândul nostru. Lupta aceasta este grea pentru că este o luptă cu noi înşine, cu propriile tendinţe, dorinţe, obiceiuri, o luptă prin care dorim să învingem ce este rău şi păcătos în noi, de aceea indiferent de rezultat noi suntem singurii responsabili. Lupta aceasta este complicată nu doar pentru faptul că este cu noi, nici măcar că durează cât viaţa, cât pentru faptul că se poate sfârşi oricând şi de cele mai multe ori înainte de momentul anticipat de noi. Dacă suntem cinstiţi acceptăm că este destul o viaţă, mai lungă sau mai scurtă, DAR ESTE DESTUL O VIAŢĂ. Cine nu învinge în viaţa aceasta nu ar învinge nici dacă ar fi trăit trei vieţi, nici dacă s-ar fi nascut în palat, nici dacă...
Şansa să lupţi "lupta neprihănirii" este acum, te rog să o începi CHIAR ACUM.
Ce se întâmplă cu oamenii care nu îşi fixează nici un scop şi trăiesc la voia întâmplării, sau cu cei care îşi fixează un scop greşit?
Circumstanţele vieţii pot ajuta sau incomoda performanţa unui om, însă niciodată nu-l pot opri, ele pot deveni un prieten sau un duşman, însă niciodată o barieră de netrecut, drept pentru care nici un om nu îşi poate permite să arunce vina falimentului său pe circumstanţe nefavorabile.
Nimeni nu este îndreptăţit să rămână ignorant pentru că vine dintr-o familie needucată, să fie analfabet pentru că nu a avut posibilităţi să meargă la şcoală, să fie dezordonat şi murdar pentru că în copilărie nu a avut condiţii...Viaţa este o luptă în care trebuie să schimbăm multe lucruri şi lupta întotdeauna este grea şi dureroasă, dar cum altfel putem justifica pretenţia de a trăi ? Lupta şi duşmanul este comun, însă particularităţile luptei sunt diferite, spre exemplu unul se luptă cu sărăcia, altul cu bogăţia, unul se luptă cu alcoolul, altul cu minciuna...oamenii se luptă cu lucruri diferite, dar toţi luptă. Cu ce lupţi tu, cu cine lupţi, pentru ce lupţi, cu ce metode? Indiferent de răspuns, orice luptă are un sfârşit şi atunci luptătorii se transformă ori în învinşi ori în învingători. Lupta vieţii este unică, nu se mai repetă niciodată, de aceea învişii şi învingătorii rămân pe aceste poziţii pentru eternitate.
Dacă aceasta este realitatea, atunci fiecare dintre noi avem drepturi egale SĂ LUPTĂM. Nu are importanţă dacă avem mai mulţi prieteni sau duşmani nativi (familia, locul geografic, cultură, religie) important este că acum trăim a doua parte a vieţii, timp în care ne hotărâm singuri destinul veşnic.
Acum nu mai putem da vina pe familie, ţara în care ne-am născut, cultură, religie, acum o putem lua de la început, acum avem şansa să demonstrăm ce putem face noi, acum este rândul nostru. Lupta aceasta este grea pentru că este o luptă cu noi înşine, cu propriile tendinţe, dorinţe, obiceiuri, o luptă prin care dorim să învingem ce este rău şi păcătos în noi, de aceea indiferent de rezultat noi suntem singurii responsabili. Lupta aceasta este complicată nu doar pentru faptul că este cu noi, nici măcar că durează cât viaţa, cât pentru faptul că se poate sfârşi oricând şi de cele mai multe ori înainte de momentul anticipat de noi. Dacă suntem cinstiţi acceptăm că este destul o viaţă, mai lungă sau mai scurtă, DAR ESTE DESTUL O VIAŢĂ. Cine nu învinge în viaţa aceasta nu ar învinge nici dacă ar fi trăit trei vieţi, nici dacă s-ar fi nascut în palat, nici dacă...
Şansa să lupţi "lupta neprihănirii" este acum, te rog să o începi CHIAR ACUM.
luni, 30 august 2010
duminică, 29 august 2010
Frica? Victorii fără slavă Autor: Florin Ianovici
Un tablou biblic deosebit de interesant îl regăsim în Vechiul Testament în :
TEXT: JUDECĂTORI -9 4 : 4
Textul care a fost citit relatează despre un plan pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru poporul lui Israel de a-l conduce în victorie împotriva unui împărat al Canaanului pe nume Sisera.Dumnezeu a pregătit o biruintă însă datorită faptului că Barac, conducatorul Israelului, nu a avut îndrăzneală şi suficientă încredere şi s-a lăsat biruit de frică, acestă biruinţă a fost una fără slavă.
De multe ori biruinţa este atât de aproape,dar neâncrederea şi mai ales frica ne lipsesc de această biruinţă.
Datorita sentimentului de frică care pune stăpânire pe inimile noastre, mersul nostru în viaţă, calea noastră este fără slavă.
Frica reprezintă astăzi un sentiment care stăpâneşte inimile oamenilor mai mult decât ar crede unii.Timpul în care trăim caracterizat printr-o permanentă competiţie, modelele create de societate referitoare la omul de succes, presiunile de grup duc de multe ori la apariţia unui sentiment de frică puternic.
Insecuritatea economică, lipsa comunicării dintre soţi şi membrii familiei, sarcinile din ce în ce mai mari pe care trebuie să le ducem ,conduc de multe ori către frică.Superficialitatea şi ignoranţa, batjocura şi ironia celor din jurul nostru ne fac să ne ascundem şi să ne fie frică să vorbim deschis, să ne spunem părerile, de frică că am putea fi sancţionaţi.
De la prima carte a bibliei din Genesa capitolul 3 şi până la Apocalipsa capitolul 21 îinţelegem că frica există şi constituie o problema extrem de importantă.
Astfel în Genesa ni se spune că Adam a răspuns atunci când Dumnezeu l-a chemat cu următoarele cuvinte :,,Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică pentru că eram gol şi m-am ascuns,"Genesa cap.3vers 16
Adam a fost omul care nu a ascultat de Dumnezeu.El a păcătuit ca şi Eva, dar nu şi-a asumat responsabilitatea eşscului.A fugit şi s-a ascuns.A preferat să fugă gândindu-se că poate nu va mai da socotoală. Dar înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit.Nu poţi fugi nicăieri şi El să nu fie acolo.Până când nu vei aşeza în lumina cercetării faptele tale, până când nu îţi vei asuma responsabilităţile în mod conştient vei fi în lumea aceasta un fugar plin de frică.Tendinţa omului este aceea de a fi ezitant şi de a învinovăţi pe alţii sau a te considera o victimă a împrejurărilor.Negreşit sunt multe lucruri care pot concura la eşec dar cel mai important lucru este să ni-l asumăm plini de responsabiitate si maturitate.
Avraam o numeşte pe soţia sa, soră ,din pricina fricii că i-ar putea fi luată de către faraon.
Fraţii lui Iosif spre exemplu, au savârşit o mare nelegiuire prin faptul, că datorită geloziei, au aruncat pe fratele lor mai mic Iosif într-o fântână, lăsându-l pradă morţii şi au ascuns acest lucru de tatăl lor care îl iubea deosebit de mult pe Iosif, spunându-i că l-au mâncat fiarele pustiului..Au ascuns acest lucru, dar frica i-a urmărit toată viaţa.Însă în momentul cel mai greu al vieţii lor ei au putere să îşi dea seama de greşelile lor şi îşi asuma în mod conştient responsabilitatea greşelii."Da am fost vinovaţti faţă de fratele nostru de aceea vine peste noi necazul acesta"
Evrei 12-13"croiţi cărări drepte cu picioarele voastre pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale ci mai degrabă să fie vindecat"
Vindecarea vine atunci când vii în lumina dreptei judecăţi a lui Dumnezeu şi când îl lasi pe El să îndrepte răul pe care l-ai făcut, prin acordarea iertării..
Psalmul 117-17"Nebunii prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociti , sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi erau langă porţile morţii.Atunci în strâmtorarea lor au strigat către Domnul. El...a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit"
Tămăduirea presupune să te îndrepţi spre dreptatea lui Dumnezeu care s-a descoperit prin cuvântul Său întrupat în Hristos Isus.
Iosif care îl prefigurează pe Isus determină în fraţii lui remuşcări, durere faţă de actul de samavolnicie comis.Dar Iosif le trezeşte constiinţa nu pentru a-i chinui ci pentru a-i ajuta să fie vindecaţi de frica care ii stăpânea , de spaima care domnea în viaţa lor pentru un păcat ascuns faţă de care nu şi-au asumat în mod deplin şi conştient responsabilitatea.
Dupa ce lucrurile au fost mărturisite şi ei şi-au asumat răspunderea au fost vindecati şi au avut bucurie.Frica a fost învinsă pentru că vina le-a fost iertată.
,,Atunci Saul a zis lui Samuel :am pacatuit caci am calcat porunca Domnului si n-am ascultat cuvintele tale ;ma temeam de popor si i-am ascultat glasul,,1Sam.15.24
Cat de usor ne lasam influentati de cei din jur si savarsim lucruri de care mai apoi ne este rusine.La locul de munca . la scoala sau chiar in familie, ne temem de critica celor din jur, ne temem de reactiile lor batjocoritoare si intram in hora pacatului.Macar ca intelegem ca nu e bine, mintim si noi, barfim si noi, furam si noi. De teama ca seful nostru ne-ar da afara daca i-am spune adevarul mintim.De teama ca cei din jur ne-ar respinge si ne-ar izola barfim si noi.De teama ca sotia sau sotul ne critica ca nu aducem suficienti bani, furam si inselam si noi.
De teama represaliilor tagaduim si faptul ca suntem credinciosi.Ioan 9 :22...nu stim cine i-a deschis ochii.Intrebati-l pe el.....au zis aceste lucruri pentru ca se temeau de Iudei( sa fie dati afara din sinagoga)
Pentru a ne pastra un loc de munca sau anumite avantaje tagaduim puterea lui Dumnezeu pentru noi si zadarnicim planurile Sale.
Ceea ce trebuie sa facem este aceea de a nu ceda presiuni celor din jur cand te indeamna la pacat.frica de a fi respins de cei din jur daca nu faci ca si ei te poate conduce la pierdera locului in imparatia lui Dumnezeu.Cuvantul Domnului spune ca lui Saul ca urmare a faptuuli ca temandu0se de popor i0a facu pep lac pentru a nu isi pierde pozitia de imparat, tocmai de aceea el a pierdut in mod real si impartia pamanteasca si cea cereasca.
Dorim atat de mult sa fim acceptati de catre oameni.Important e ceea ce spune Dumnezeu despre noi.
Araon cedeaza presiuniii exercitate de catre popor si construieste un vitel de aur pe care il numesc dumnezeu.Care este sistemul de valori al celor din jur de conteaza atat de mult pentru tine ?Nu stii nu ai auzi vorbindu-se de Dumnezeu cel care a facut cerurile si pamantul ?
Cat de pilduitor este acest lucru.Un vitel aceasta este ceea ce omenirea poate produce chiar si astazi.Nu mai mult.
Nicodim vine la Isus doar noaptea din pricina fricii de a fi exclus din Sinod.
Petru inainte de venirea unora din partea lui Iacov manaca impreuna cu cei netaiati imprejur dar mai apoi de teama celor taiati imprejur s-a dat deoparte.
Paradoxul este ca noi nu castigan nimic nici chiar omeneste atunci cad de frica celor din jur nu umblam cu dreptate
Numeri 13:31-35 ..."Tara pe care am strabatut-o, ca s-o iscodim este o tara care mananca pe locuitorii ei;toti aceia pe care i-am vazut acolo sunt oamani de statura inalta.Apoi am vazut in ea pe uriasi si ,pe copii lui Anac care se trag din neamul uriasilor:inaintea noastra si fata de ei eram niste lacuste"
Unele dintre cele mai puternice arme sunt armele folosite impotriva mintii.Nu degeba sunt avertizati de catre apostolul Petru in prima epistola cap 1 vers 13:"De aceea, incingeti-va coapsele mintii voastre fiti treji..."In Efeseni 4 cu 23 ni se spune:..."sa va inoiti in duhul mintii voastre si sa va imbracati in omul cel nou facut dupa chipul lui Dumnezeu..."
Sentimentul de inferioritate, sentimentul de nepotrivire, lipsa de incredere, subestimarea stapaneste multi oameni in ciuda credintei lor si a cunoasterii cuvantului lui Dumnezeu.Desi isi inteleg calitatea de oameni ai lui Dumnezeu sunt oameni care sunt neputinciosi, au manile legate datorita sentimentului pregnant de inutilitate, datorita fricii de esec, fricii de a fi analizati, masurati, cantariti si judecati.Nu ne putem imbraca cu omul cel nou facut dupa chipul lui Dumnezeu si vedem doar acest lucru:...pe ceilalti ca niste uriasi...iar pe noi ca niste lacuste! – referinta la textul mai sus citat - Oricat ar fi de binecuvantata tara Canaanului, oricat ar fi de clare cuvintele lui Dumnezeu, oricat ne-ar spune Dumnezeu ca puterea lui este cu noi...ramanem in afara tarii binecuvantate, ne lipsim de biruinta unei vieti in care sa stapaneasca El datorita subestimarii.
Traim cu subestimarea, cu lipsa de incredere dar folosim anumite argumente pentru a nu fi obligati sa ne confruntam cu problema pe care o avem.Asupra noastra se creeaza o presiune imensa.Sarcinile pe care le avem de indeplinit ni se par foarte mari iar resursele noastre prea putine.De cele mai multe ori este adevarat.Dar in loc sa incercam sa ne eliberam de acesta imensa presiune stand de vorba in mod onest cu Dumnezeu noi folosim diferite subterfugii, diferite supape ca se ne eliberam de presiune, dar niciodata problema nu isi gaseste vindecare.
Deschiderea ochilor!Ca sa vada ceea ce nu putea vedea.sa vada resursele lui Dumnezeu.Puterea Sa, planul Sau, mila Sa.
nu este logic!Nu putem face nimic.Pentru ca nu este logic.Logic este sa stai cuminte.Nu este rational.Nu este normal.Cum iti inchipui tu ca Dumnezeu ar putea face ceva cu cineva ca tine.Nu vezi ce esti?Nu vezi cine esti?Nu e logic ce vrei tu.1Samuel 17 cu 10 si 11.:’’Filisteanul a mai zis:Arunc astazi o ocara asupra ostirii lui Israel!Dati-mi un om ca sa ma lupt cu el.Saul si tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului si au fost cuprinsi de o mare frica.’’si 33...’’nu te poti duce sa te bati tu cu filisteanul acesta, caci tu esti un copil si el este un razboinic din tineretea lui’’Cu alte cuvinte...nu este logic.Este irational.Cine esti tu si cine este el de poti ca poti castiga.Stai linistit.Nu ai nici o sansa caci este ilogic.Si uite asa ramane ocara asupra noastra.uite asa toata viata traim cu minciuna ca noi nu putem lupta pentru ca suntem doar niste copii si este ilogic sa te lupti tu ca un copil cu un razboinic incercat.Nu putem face nimic.nu vom avea niciodata bani de intretinere pentru ca nu avem salariu...nu putem fi vindecati caci nu s-a gasit nici un leac...nu putem sa vorbim despre Dumnezeu fiind ca suntem prea slabi.De unde?Nu e logic.Va intreb cine a invins logica sau copilul David?Poate Dumnezeu sfida logica oamenilor?Poate Dumnezeu sfida imposibilul.Evrei 11 cu 11:’’Prin credinta si Sara cu toata varsta ei trecuta a primit puterea sa zamisleasca..."Hei unde sunt doctorii acestei lumi?Unde sunt logicienii si statisticienii?Cine ne va ridica ocara?Cine ne va spala rusinea?Nu, nu Dumnezeu singur.Ci tu impreuna cu El.
la ce folos? La ce bun?Ce pot eu schimba?Au incercat si altii si lumea este la fel.Nu are sens sa lupti pentru ca nimeni nu are nevoie de asa ceva.1Imp.19 cu 4:’’El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienupar si dorea sa moara, zicand:Destul!Acum Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei!’’
Destul!Nu mai vreau sa aud mimic.La ce bun?Lumea nu se poate schimba.Toate lucrurile raman la fel indiferent de ce fac eu.Vestim putin cuvantul lui Dumnezeu unui vecin, unui prieten si daca vedem ca nu se intoarce la Dumnezeu spunem:treaba lui, sa faca ce vrea, eu mi-am facut datoria.O!de ar spune si Dumnezeu la fel despre noi am fi pierduti pe vecie.Spre deosebire de aceasta atitudine Pavel spune:2Cor.11 cu 28:Cine cade in pacat si eu sa nu ard?Noi nu mai ardem.Noi spunem:am incercat dar la ce folos?
La ce folos?Orice lucru facut pentru Dumnezeu conteaza.Conteaza un pahar cu apa dat in Numele Lui.Conteaza orice strop de transpiratie pe ogorul evangheliei.conteaza ca tu lupti.Conteaza ca tu esti unul care spune:’’Noi nu suntem insa din aceia care dau inapoi...’’Evrei 10 cu 39
Ex:pilda polilor.Unui om i-a fost incredintat un pol cu sarcina de a-l pune in negot in vederea realizarii unui profit pentru el si stapanul polului.Insa acesta prefera sa ingroape polul, san u il investeasca, desi l-a acceptat .Explicatia consta in faptul ca se temea de esec si nu si-a investit banul ci l-a ascuns.A incercat sa il protejeze.Frica de esec,frica de a fi respins de stapan l-a inghetat.Frica de a fi comparat cu altii, frica de a risca.l-a detrminat sa faca ceea ce fac toti oamenii care se subestimeaza:nimc!
Dumnezeu nu cauta supraoameni.Dumnezeu nu cauta genii.El a ascuns planurile Sale de inteleptii acestei lumi si le-a descoperit pruncilor.Dumnezeu nu cauta vedete ci pe cei nestiuti, necunoscuti, saraci in duh.Dumnezeu folosete balbaiti, foloseste depresivii fugari, foloseste pescarii, vamesi si chiar femei care au avut o moralitate indoielnica, foloseste pe toti aceia care pot da raspuns la singura inrebare majora a
vietilor noastre pusa de Dumnezeu:’’caut un om!’’O inima care sa bata pentru mine.Pe cineva care sa spuna:nu sunt bun Doamne, pleaca de la mine...- asa cum raspunde sfantul apostol Petru la intalnirea cu Mantuitorul!Ca El sa spuna:nu, nu Petru, nu Ioane la tine am venit si Eu nu gresesc.Tu ai pret in ochii Mei.Tu esti omul pe care. Il caut.
Indrazniti caci Eu am biruit lumea
1Tes.1cu 5:’’In adevar Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere de la Duhul Sfant si cu o mare indrazneala.’’
’’cand au vazut ei indrazneala lui Petru si Ioan s-au mirat intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand;si au priceput ca fusesera cu Isus"Fap 4cu 13.
"’propavaduia imparatia lui Dumnezeu si invata pe oameni cu tota indrazneala (Pavel)Fap.28 cu 31.
"Fiindca dar avem o astfel de nadejde (slujba aducatoare de neprihanire) noi lucram cu multa indrazneala"2Cor.3cu12.
Dumnezeu vorbeste despre cei credinciosi intr-un chip coplesitor.El ne numeste semintie aleasa si o preotie imparateasca, copii ai Sai, lumina a lumii.Oare face Dumnezeu conversatie politicoasa cu noi cand ne spune lucruri atat de marete?Oare Dumnezeu promite lucruri mari pentru cei ce cred ca sa ii faca sa se simta mai bine?Vrea Dumnezeu sa ne gadile firea si orgoliu cand ne promite biruinta?Rspunsul tine de fiecare in parte.
"...Eu te izbavesc, te chem pe nume:esti al Meu.Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca;daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.Caci eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau.De aceea pentru ca ai prêt in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta."Isaia 43 cu 1,2,3,4
TEXT: JUDECĂTORI -9 4 : 4
Textul care a fost citit relatează despre un plan pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru poporul lui Israel de a-l conduce în victorie împotriva unui împărat al Canaanului pe nume Sisera.Dumnezeu a pregătit o biruintă însă datorită faptului că Barac, conducatorul Israelului, nu a avut îndrăzneală şi suficientă încredere şi s-a lăsat biruit de frică, acestă biruinţă a fost una fără slavă.
De multe ori biruinţa este atât de aproape,dar neâncrederea şi mai ales frica ne lipsesc de această biruinţă.
Datorita sentimentului de frică care pune stăpânire pe inimile noastre, mersul nostru în viaţă, calea noastră este fără slavă.
Frica reprezintă astăzi un sentiment care stăpâneşte inimile oamenilor mai mult decât ar crede unii.Timpul în care trăim caracterizat printr-o permanentă competiţie, modelele create de societate referitoare la omul de succes, presiunile de grup duc de multe ori la apariţia unui sentiment de frică puternic.
Insecuritatea economică, lipsa comunicării dintre soţi şi membrii familiei, sarcinile din ce în ce mai mari pe care trebuie să le ducem ,conduc de multe ori către frică.Superficialitatea şi ignoranţa, batjocura şi ironia celor din jurul nostru ne fac să ne ascundem şi să ne fie frică să vorbim deschis, să ne spunem părerile, de frică că am putea fi sancţionaţi.
De la prima carte a bibliei din Genesa capitolul 3 şi până la Apocalipsa capitolul 21 îinţelegem că frica există şi constituie o problema extrem de importantă.
Astfel în Genesa ni se spune că Adam a răspuns atunci când Dumnezeu l-a chemat cu următoarele cuvinte :,,Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică pentru că eram gol şi m-am ascuns,"Genesa cap.3vers 16
O primă constatare în ceea ce priveşte frica este aceea că
ea apare atunci când nu ne asumăm conştient şi matur responsabilităţile
actelor noastre.
Adam a fost omul care nu a ascultat de Dumnezeu.El a păcătuit ca şi Eva, dar nu şi-a asumat responsabilitatea eşscului.A fugit şi s-a ascuns.A preferat să fugă gândindu-se că poate nu va mai da socotoală. Dar înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit.Nu poţi fugi nicăieri şi El să nu fie acolo.Până când nu vei aşeza în lumina cercetării faptele tale, până când nu îţi vei asuma responsabilităţile în mod conştient vei fi în lumea aceasta un fugar plin de frică.Tendinţa omului este aceea de a fi ezitant şi de a învinovăţi pe alţii sau a te considera o victimă a împrejurărilor.Negreşit sunt multe lucruri care pot concura la eşec dar cel mai important lucru este să ni-l asumăm plini de responsabiitate si maturitate.
Avraam o numeşte pe soţia sa, soră ,din pricina fricii că i-ar putea fi luată de către faraon.
Fraţii lui Iosif spre exemplu, au savârşit o mare nelegiuire prin faptul, că datorită geloziei, au aruncat pe fratele lor mai mic Iosif într-o fântână, lăsându-l pradă morţii şi au ascuns acest lucru de tatăl lor care îl iubea deosebit de mult pe Iosif, spunându-i că l-au mâncat fiarele pustiului..Au ascuns acest lucru, dar frica i-a urmărit toată viaţa.Însă în momentul cel mai greu al vieţii lor ei au putere să îşi dea seama de greşelile lor şi îşi asuma în mod conştient responsabilitatea greşelii."Da am fost vinovaţti faţă de fratele nostru de aceea vine peste noi necazul acesta"
Evrei 12-13"croiţi cărări drepte cu picioarele voastre pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale ci mai degrabă să fie vindecat"
Vindecarea vine atunci când vii în lumina dreptei judecăţi a lui Dumnezeu şi când îl lasi pe El să îndrepte răul pe care l-ai făcut, prin acordarea iertării..
Psalmul 117-17"Nebunii prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociti , sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi erau langă porţile morţii.Atunci în strâmtorarea lor au strigat către Domnul. El...a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit"
Tămăduirea presupune să te îndrepţi spre dreptatea lui Dumnezeu care s-a descoperit prin cuvântul Său întrupat în Hristos Isus.
Iosif care îl prefigurează pe Isus determină în fraţii lui remuşcări, durere faţă de actul de samavolnicie comis.Dar Iosif le trezeşte constiinţa nu pentru a-i chinui ci pentru a-i ajuta să fie vindecaţi de frica care ii stăpânea , de spaima care domnea în viaţa lor pentru un păcat ascuns faţă de care nu şi-au asumat în mod deplin şi conştient responsabilitatea.
Dupa ce lucrurile au fost mărturisite şi ei şi-au asumat răspunderea au fost vindecati şi au avut bucurie.Frica a fost învinsă pentru că vina le-a fost iertată.
A doua constatare in ceea ce priveste frica este aceea ca ea
apare cand ne lasam subjugati de oamen din dorinta de a fi acceptati de
catre acestia.
,,Atunci Saul a zis lui Samuel :am pacatuit caci am calcat porunca Domnului si n-am ascultat cuvintele tale ;ma temeam de popor si i-am ascultat glasul,,1Sam.15.24
Cat de usor ne lasam influentati de cei din jur si savarsim lucruri de care mai apoi ne este rusine.La locul de munca . la scoala sau chiar in familie, ne temem de critica celor din jur, ne temem de reactiile lor batjocoritoare si intram in hora pacatului.Macar ca intelegem ca nu e bine, mintim si noi, barfim si noi, furam si noi. De teama ca seful nostru ne-ar da afara daca i-am spune adevarul mintim.De teama ca cei din jur ne-ar respinge si ne-ar izola barfim si noi.De teama ca sotia sau sotul ne critica ca nu aducem suficienti bani, furam si inselam si noi.
De teama represaliilor tagaduim si faptul ca suntem credinciosi.Ioan 9 :22...nu stim cine i-a deschis ochii.Intrebati-l pe el.....au zis aceste lucruri pentru ca se temeau de Iudei( sa fie dati afara din sinagoga)
Pentru a ne pastra un loc de munca sau anumite avantaje tagaduim puterea lui Dumnezeu pentru noi si zadarnicim planurile Sale.
Ceea ce trebuie sa facem este aceea de a nu ceda presiuni celor din jur cand te indeamna la pacat.frica de a fi respins de cei din jur daca nu faci ca si ei te poate conduce la pierdera locului in imparatia lui Dumnezeu.Cuvantul Domnului spune ca lui Saul ca urmare a faptuuli ca temandu0se de popor i0a facu pep lac pentru a nu isi pierde pozitia de imparat, tocmai de aceea el a pierdut in mod real si impartia pamanteasca si cea cereasca.
Dorim atat de mult sa fim acceptati de catre oameni.Important e ceea ce spune Dumnezeu despre noi.
Araon cedeaza presiuniii exercitate de catre popor si construieste un vitel de aur pe care il numesc dumnezeu.Care este sistemul de valori al celor din jur de conteaza atat de mult pentru tine ?Nu stii nu ai auzi vorbindu-se de Dumnezeu cel care a facut cerurile si pamantul ?
Cat de pilduitor este acest lucru.Un vitel aceasta este ceea ce omenirea poate produce chiar si astazi.Nu mai mult.
Nicodim vine la Isus doar noaptea din pricina fricii de a fi exclus din Sinod.
Petru inainte de venirea unora din partea lui Iacov manaca impreuna cu cei netaiati imprejur dar mai apoi de teama celor taiati imprejur s-a dat deoparte.
Paradoxul este ca noi nu castigan nimic nici chiar omeneste atunci cad de frica celor din jur nu umblam cu dreptate
A treia constatare este ca frica apare ca urmare a subestimarii.
Numeri 13:31-35 ..."Tara pe care am strabatut-o, ca s-o iscodim este o tara care mananca pe locuitorii ei;toti aceia pe care i-am vazut acolo sunt oamani de statura inalta.Apoi am vazut in ea pe uriasi si ,pe copii lui Anac care se trag din neamul uriasilor:inaintea noastra si fata de ei eram niste lacuste"
Unele dintre cele mai puternice arme sunt armele folosite impotriva mintii.Nu degeba sunt avertizati de catre apostolul Petru in prima epistola cap 1 vers 13:"De aceea, incingeti-va coapsele mintii voastre fiti treji..."In Efeseni 4 cu 23 ni se spune:..."sa va inoiti in duhul mintii voastre si sa va imbracati in omul cel nou facut dupa chipul lui Dumnezeu..."
Sentimentul de inferioritate, sentimentul de nepotrivire, lipsa de incredere, subestimarea stapaneste multi oameni in ciuda credintei lor si a cunoasterii cuvantului lui Dumnezeu.Desi isi inteleg calitatea de oameni ai lui Dumnezeu sunt oameni care sunt neputinciosi, au manile legate datorita sentimentului pregnant de inutilitate, datorita fricii de esec, fricii de a fi analizati, masurati, cantariti si judecati.Nu ne putem imbraca cu omul cel nou facut dupa chipul lui Dumnezeu si vedem doar acest lucru:...pe ceilalti ca niste uriasi...iar pe noi ca niste lacuste! – referinta la textul mai sus citat - Oricat ar fi de binecuvantata tara Canaanului, oricat ar fi de clare cuvintele lui Dumnezeu, oricat ne-ar spune Dumnezeu ca puterea lui este cu noi...ramanem in afara tarii binecuvantate, ne lipsim de biruinta unei vieti in care sa stapaneasca El datorita subestimarii.
Traim cu subestimarea, cu lipsa de incredere dar folosim anumite argumente pentru a nu fi obligati sa ne confruntam cu problema pe care o avem.Asupra noastra se creeaza o presiune imensa.Sarcinile pe care le avem de indeplinit ni se par foarte mari iar resursele noastre prea putine.De cele mai multe ori este adevarat.Dar in loc sa incercam sa ne eliberam de acesta imensa presiune stand de vorba in mod onest cu Dumnezeu noi folosim diferite subterfugii, diferite supape ca se ne eliberam de presiune, dar niciodata problema nu isi gaseste vindecare.
Supape:
oameni suntem!A gresi este omeneste.Toti oamenii gresesc, nimeni nu este
supraom.Nu pot sa fac fata sarcinilor pentru ca in fond nu sunt decat
un om.Nimeni nu ar putea face acest lucru.2Imp.6-15:’’Slujitorul omului
lui Dumnezeu s-a sculat dis de dimineata si a iesit.Si iata ca o oaste
inconjura cetatea, cu cai si cara.Si slujitorul a zis omului lui
Dumnezeu:Ah!domnul meu cum vom face?Suntem doar niste oameni.Iata in
fata noastra o mare ostire inamica.Omeneste ar fi sa fugim, sa ne
ascundem.Nu putem lupta.Ce gand, auzi...sa luptam.Nu putem suntem doar
biete fiinte umane.E omeneste daca incercam sa fugim, sa scapam.
Eventual poate si un compromis e bun ca sa putem scapa.Care este
raspunsul Domnului?Deschiderea ochilor!Ca sa vada ceea ce nu putea vedea.sa vada resursele lui Dumnezeu.Puterea Sa, planul Sau, mila Sa.
nu este logic!Nu putem face nimic.Pentru ca nu este logic.Logic este sa stai cuminte.Nu este rational.Nu este normal.Cum iti inchipui tu ca Dumnezeu ar putea face ceva cu cineva ca tine.Nu vezi ce esti?Nu vezi cine esti?Nu e logic ce vrei tu.1Samuel 17 cu 10 si 11.:’’Filisteanul a mai zis:Arunc astazi o ocara asupra ostirii lui Israel!Dati-mi un om ca sa ma lupt cu el.Saul si tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului si au fost cuprinsi de o mare frica.’’si 33...’’nu te poti duce sa te bati tu cu filisteanul acesta, caci tu esti un copil si el este un razboinic din tineretea lui’’Cu alte cuvinte...nu este logic.Este irational.Cine esti tu si cine este el de poti ca poti castiga.Stai linistit.Nu ai nici o sansa caci este ilogic.Si uite asa ramane ocara asupra noastra.uite asa toata viata traim cu minciuna ca noi nu putem lupta pentru ca suntem doar niste copii si este ilogic sa te lupti tu ca un copil cu un razboinic incercat.Nu putem face nimic.nu vom avea niciodata bani de intretinere pentru ca nu avem salariu...nu putem fi vindecati caci nu s-a gasit nici un leac...nu putem sa vorbim despre Dumnezeu fiind ca suntem prea slabi.De unde?Nu e logic.Va intreb cine a invins logica sau copilul David?Poate Dumnezeu sfida logica oamenilor?Poate Dumnezeu sfida imposibilul.Evrei 11 cu 11:’’Prin credinta si Sara cu toata varsta ei trecuta a primit puterea sa zamisleasca..."Hei unde sunt doctorii acestei lumi?Unde sunt logicienii si statisticienii?Cine ne va ridica ocara?Cine ne va spala rusinea?Nu, nu Dumnezeu singur.Ci tu impreuna cu El.
la ce folos? La ce bun?Ce pot eu schimba?Au incercat si altii si lumea este la fel.Nu are sens sa lupti pentru ca nimeni nu are nevoie de asa ceva.1Imp.19 cu 4:’’El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienupar si dorea sa moara, zicand:Destul!Acum Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei!’’
Destul!Nu mai vreau sa aud mimic.La ce bun?Lumea nu se poate schimba.Toate lucrurile raman la fel indiferent de ce fac eu.Vestim putin cuvantul lui Dumnezeu unui vecin, unui prieten si daca vedem ca nu se intoarce la Dumnezeu spunem:treaba lui, sa faca ce vrea, eu mi-am facut datoria.O!de ar spune si Dumnezeu la fel despre noi am fi pierduti pe vecie.Spre deosebire de aceasta atitudine Pavel spune:2Cor.11 cu 28:Cine cade in pacat si eu sa nu ard?Noi nu mai ardem.Noi spunem:am incercat dar la ce folos?
La ce folos?Orice lucru facut pentru Dumnezeu conteaza.Conteaza un pahar cu apa dat in Numele Lui.Conteaza orice strop de transpiratie pe ogorul evangheliei.conteaza ca tu lupti.Conteaza ca tu esti unul care spune:’’Noi nu suntem insa din aceia care dau inapoi...’’Evrei 10 cu 39
Efectele subestimarii
Subestimarea blocheaza, paralizeaza potentialul
Impactul inferioritatii..Blocarea.Irosire.Indoiala.Ezitare.Neputinta.Intimidare.Ex:pilda polilor.Unui om i-a fost incredintat un pol cu sarcina de a-l pune in negot in vederea realizarii unui profit pentru el si stapanul polului.Insa acesta prefera sa ingroape polul, san u il investeasca, desi l-a acceptat .Explicatia consta in faptul ca se temea de esec si nu si-a investit banul ci l-a ascuns.A incercat sa il protejeze.Frica de esec,frica de a fi respins de stapan l-a inghetat.Frica de a fi comparat cu altii, frica de a risca.l-a detrminat sa faca ceea ce fac toti oamenii care se subestimeaza:nimc!
Subestimarea distruge visele
Dumnezeu a avut o viziune pentru Israel.O tara minunata pe care chiar ei
o descriu ca fiind incredibila.Dar mesagerii au inceput sa se planga
fiind cuprinsi de frica.De unde a venit acesat frica?De la faptul ca ei
s-au subestimat.S-au vazut pe ei ca niste lacuste si pe locuitorii
Canaanului ca niste uriasi.Perceptia lor asupra lucrurilor i-a facut sa
aiba o concluzie:ne vor manca locuitorii Canaanului.Iosua si Caleb
descriu tara Canaanului la fel ca ceilalti dar perceptia lor este
diferita si la fel concluziile.Depinde cu ce ochi vezi lucrurile.Cu ce
credinta."Domnul este cu noi, nu va temeti"
Subestimarea deterioreaza relatiile cu ceilalti
Daca ne consideram inferiori si lipsiti de valoare este greu sa poti
aprecia dragostea lui Dumnezeu.Nu Ii mai vezi purtarea Lui de
grija.Incepi sa nu mai fii multumit de nimic si sa ai
resentimente.Sentimentul de inferioritate, subestimare va izoleaza
tocmai pentru ca in final fiind singur sa va poate rapune mai
usor.Poporul dupa ce l-a ascultat pe Iosuba si pe Caleb care vorbeau
despre faptul ca trebuie sa creada in puterea lui Dumnezeu, reactia
poporului a fost ca a vrut sa ii omoare cu pietre.Si astazi zboara
atatea pietre in jurul nostru.Si unii sunt loviti si
sangereaza.Inceteaza sa mai privesti la tine in felul acesta pentru ca
nu vei face decat rau celor din jur.Lipsa increderii in sine, o gresita
imagine de sine nu va afecta doar planul trairii personale ci va avea ca
efect deteriorarea relatiilor cu ceilalti.
Subestimarea afecteaza planul profesional
Nu pot realiza lucrurile la fel ca ceilalti deoarece acestia sunt mult
mai buni ca mine.Nu pot vorbi la fel ca ceilalti deoarece nu am o
dictie la fel de buna ca altii.Nu pot vorbi nu pot lucra, eu nu pot face
nimic.Stam si asteptam sa ne treaca viata intre durerea sentimentului
ca suntem inferiori altora si lipsa de detreminare si energie , de vlaga
spirituala datorate obezitatii noastre in viata de credinta.
Remedii
In slabiciune puterea lui Dumnezeu este facuta desavarsita.
"Si El mi-a zis:"Harul Meu iti este de ajuns;caci puterea Mea in
slabiciune este facuta desavarsita.’Deci ma voi lauda mult mai bucuros
cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.De
aceea simt placere in slabiciuni..."2Cor 12cu 9 si 10.Dumnezeu nu cauta supraoameni.Dumnezeu nu cauta genii.El a ascuns planurile Sale de inteleptii acestei lumi si le-a descoperit pruncilor.Dumnezeu nu cauta vedete ci pe cei nestiuti, necunoscuti, saraci in duh.Dumnezeu folosete balbaiti, foloseste depresivii fugari, foloseste pescarii, vamesi si chiar femei care au avut o moralitate indoielnica, foloseste pe toti aceia care pot da raspuns la singura inrebare majora a
vietilor noastre pusa de Dumnezeu:’’caut un om!’’O inima care sa bata pentru mine.Pe cineva care sa spuna:nu sunt bun Doamne, pleaca de la mine...- asa cum raspunde sfantul apostol Petru la intalnirea cu Mantuitorul!Ca El sa spuna:nu, nu Petru, nu Ioane la tine am venit si Eu nu gresesc.Tu ai pret in ochii Mei.Tu esti omul pe care. Il caut.
Mai mult.
Oameni incearca sa isi ascunda slabiciunile de teama ca ar putea fi
respinsi si judecati.Omul lui Dumnezeu isi vede slabiciunile, le
recunoaste si prin faptul ca le recunoaste capata indurare de la
Dumnezeu care isi arata astfel puterea in el.Nu recunoaste slabiciunile
tale, ascunde-te si vei fi un istovit toata viata, un nesigur, un
singuratic nemultumit si fara biruinta.Recunoaste slabiciunile tale
inainte lui Dumnezeu si El isi va revarsa puterea peste tine.Indrazniti caci Eu am biruit lumea
1Tes.1cu 5:’’In adevar Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere de la Duhul Sfant si cu o mare indrazneala.’’
’’cand au vazut ei indrazneala lui Petru si Ioan s-au mirat intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand;si au priceput ca fusesera cu Isus"Fap 4cu 13.
"’propavaduia imparatia lui Dumnezeu si invata pe oameni cu tota indrazneala (Pavel)Fap.28 cu 31.
"Fiindca dar avem o astfel de nadejde (slujba aducatoare de neprihanire) noi lucram cu multa indrazneala"2Cor.3cu12.
Sa crezi fagaduintele lui Dumnezeu
’...te laud ca m-ai facut o fiinta asa de minunata."’Psalm 139 cu 14.Dumnezeu vorbeste despre cei credinciosi intr-un chip coplesitor.El ne numeste semintie aleasa si o preotie imparateasca, copii ai Sai, lumina a lumii.Oare face Dumnezeu conversatie politicoasa cu noi cand ne spune lucruri atat de marete?Oare Dumnezeu promite lucruri mari pentru cei ce cred ca sa ii faca sa se simta mai bine?Vrea Dumnezeu sa ne gadile firea si orgoliu cand ne promite biruinta?Rspunsul tine de fiecare in parte.
"...Eu te izbavesc, te chem pe nume:esti al Meu.Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca;daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.Caci eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau.De aceea pentru ca ai prêt in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta."Isaia 43 cu 1,2,3,4
luni, 23 august 2010
Vine încet amurgul Autor : Traian Dorz
Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?
Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?
luni, 16 august 2010
Un tren lung ne pare viata... Autor Traian Dorz
Fara sa ne dam noi seama unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,unde stam cate-un minut;
Pana cand sa ne dam seama,suna, pleaca a trecut....
Iar durerile sunt statii lungi,de nu se mai sfarsesc,
si in ciuda noastra parca tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare inainte tot privim,
sa ajungem mai degraba la vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele si anii,clipe scumpe si dureri,
noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca, cati in drum n-am intalnit!...
Iar cate-un batran coboara trist, si frant, si istovit.
Vine odata insa vremea sa ne coboram si noi;
ce n-am da, atunci, o clipa sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar, pe cand, privind in urma,plangem timpul ce-a trecut,
suna-n Gara Vesniciei;am trait si n-am stiut!...
miercuri, 11 august 2010
Semnal de alarma Autor: Cristina Magdalena Francu - eseu
Pasii revenirii lui Hristos se aud ca un fosnet tainic de inimi.
Venit de undeva de departe, fosnetul acesta strecoara in suflete o
infiorare neinteleasa. E ca si cum inima, asemeni unei viori, ar vibra
dureros de dulce sub degetele iscusite ale unui muzician. Si din
atingerea aceasta s-ar naste o simfonie noua, divina.
Umbrele inserarii se lungesc pana ce palesc de tot, neobservate, dincolo de ziduri.Noaptera de catifea isi croieste drum peste pamant si intunericul se adanceste.
Forfota a amutit. Trupul isi afla odihna in asternutul alb de vise. Sufletul leapada orice fel de ingrijorare si se afunda intr-o lume a lui, aparte. Doar duhul neobosit nu dormiteaza. Insa vegherea lui nu devine o incordata asteptare a ceva ci slabeste incet. Apoi, ciudat, atipeste.
Si-n linistea aceasta prevestitoare, timpul se scurge grabnic pentru omenire. Ceasurile devin minute, minutele devin clipe pretioase.
Din cand in cand, linistea e tulburata de un strigat. Ecoul strabate clar pana departe: "Vegheati, vegheati, vegheati!" Dar strigatul e tot ma inabusit apoi din ce in ce mai rar si mai stins.
Glasul ar vrea sa trezeasca fiinta umana, rasunand in inima ca un semnal de alarma. Dar trupul adormit e doar carne neputincioasa iar sufletul nu are puterea sa destepte constiinta amortita. Insa, duhul, trezit ca din visare, raspunde slab dar vegheaza sporadic.
Si peste tot rotundul acesta intunecat, atarna greu un gand intrebator: "Mai este mult din noapte? Cand se vor ivi zorii unei Noi Dimineti de Lumina?"!...
Si iarasi se aude semnalul de alarma - ca o soapta rascolitoare: Vegheati, vegheati, vegheati!
Umbrele inserarii se lungesc pana ce palesc de tot, neobservate, dincolo de ziduri.Noaptera de catifea isi croieste drum peste pamant si intunericul se adanceste.
Forfota a amutit. Trupul isi afla odihna in asternutul alb de vise. Sufletul leapada orice fel de ingrijorare si se afunda intr-o lume a lui, aparte. Doar duhul neobosit nu dormiteaza. Insa vegherea lui nu devine o incordata asteptare a ceva ci slabeste incet. Apoi, ciudat, atipeste.
Si-n linistea aceasta prevestitoare, timpul se scurge grabnic pentru omenire. Ceasurile devin minute, minutele devin clipe pretioase.
Din cand in cand, linistea e tulburata de un strigat. Ecoul strabate clar pana departe: "Vegheati, vegheati, vegheati!" Dar strigatul e tot ma inabusit apoi din ce in ce mai rar si mai stins.
Glasul ar vrea sa trezeasca fiinta umana, rasunand in inima ca un semnal de alarma. Dar trupul adormit e doar carne neputincioasa iar sufletul nu are puterea sa destepte constiinta amortita. Insa, duhul, trezit ca din visare, raspunde slab dar vegheaza sporadic.
Si peste tot rotundul acesta intunecat, atarna greu un gand intrebator: "Mai este mult din noapte? Cand se vor ivi zorii unei Noi Dimineti de Lumina?"!...
Si iarasi se aude semnalul de alarma - ca o soapta rascolitoare: Vegheati, vegheati, vegheati!
miercuri, 4 august 2010
marți, 3 august 2010
Definitia iubirii Autor: Petru Dugulescu
Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai,
Când ceri, eşti slugă cu simbrie.
Iubirea e ce poţi să faci
Pentru vrăjmaş şi pentru frate,
Să rabzi, să suferi şi să taci
Când ţi se face-o nedreptate.
E suflet de copil curat,
În care nu mocneşte ura.
E locu-n care niciodat'
Invidia nu-şi cerne zgura.
Iubirea-i rană sângerând
Şi întrebarea ce te miră:
"Cum, cei ce i-am hrănit pe rând,
Ei tot pe rând mă răstigniră?"
E mila ce-o parcurgi pe jos,
Povară fără murmur dusă.
Iubirea e obrazu-ntors
Şi haina demnităţii smulsă.
Iubirea-i zâmbetul ce-l pui
Pe faţa celui ce suspină,
Când crucea altuia o sui
Şi-aprinzi în noapte o lumină.
Iubirea este bobul bun,
Care rodeşte doar când moare,
E investiţia de acum
Într-o recoltă viitoare.
Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai
Iar viaţa ta-i o poezie.
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai,
Când ceri, eşti slugă cu simbrie.
Iubirea e ce poţi să faci
Pentru vrăjmaş şi pentru frate,
Să rabzi, să suferi şi să taci
Când ţi se face-o nedreptate.
E suflet de copil curat,
În care nu mocneşte ura.
E locu-n care niciodat'
Invidia nu-şi cerne zgura.
Iubirea-i rană sângerând
Şi întrebarea ce te miră:
"Cum, cei ce i-am hrănit pe rând,
Ei tot pe rând mă răstigniră?"
E mila ce-o parcurgi pe jos,
Povară fără murmur dusă.
Iubirea e obrazu-ntors
Şi haina demnităţii smulsă.
Iubirea-i zâmbetul ce-l pui
Pe faţa celui ce suspină,
Când crucea altuia o sui
Şi-aprinzi în noapte o lumină.
Iubirea este bobul bun,
Care rodeşte doar când moare,
E investiţia de acum
Într-o recoltă viitoare.
Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai
Iar viaţa ta-i o poezie.
Judecata lui D-zeu Autor: Andrei Bologa
In sala Tribunalului Ceresc se fac pregatiri de judecata,se apropie
judecata finala unde Judecatorul Suprem va aduce acuzatiile adunate de
veacuri asupra omenirii.
Avocatul apararii va fi si El prezent,sustinand nevinovatia prin credinta a muritorilor de rand.Sunt justificati prin credinta mantuitoare...
O mare Carte sta pe masa Judecatorului,o carte groasa,roasa de timp,o carte de mare valoare,o carte in care sunt scrise numele fiecaruia,al meu..al tau...sau poate ca nu sunt scrise....lucrul acesta va fi dovedit la timpul cuvenit.
O lista mare cu acuzatii sta alaturi de Marea Carte ; faptele noastre,gandurile noastre,atitudinile noastre,chiar si imaginatia noastra(credeam ca nimeni nu va stii niciodata),vorbele noastre..toate stau pe masa Judecatorului.
In aceea zi nu se va mai putea da inapoi,parerile de rau nu isi vor avea rostul,in aceea zi vom fi dati pe fata,adevarul va iesi la iveala...multi vor plange,se vor caii...vor urla, vor tipa,vor cere iertare...prea tarziu!
In aceea zi toti aceei pe care Domnul a lasat chezasie,toti acei pe care Domnul si-a impregnat numele,vor trece de la moarte la viata,condamnarea la moarte va afecta pe acei care nu au crezut,sau cei care au dus o viata de crestin superficial,caldicel...
Tot in aceea zi vom primi Mostenirea promisa de Domnul Isus,locul pe care El l-a pregatit pentru noi; in Imparatia cereasca ,pentru toti acei ce vor fi suferit pentru Numele Lui,toti acei care au trecut prin scoala suferintei.
Ni se vor pune intrebari,va trebui sa raspundem,vom fi acuzati,dar, daca avem Arvuna Mostenirii,adica Duhul Sfant care ne-a fost dat pana in ziua revenirii Lui...se ridica Domnul Isus si in apararea noastra va spune ; s-a platit pretul,a crezut in Mine si va trece de la moarte la viata...e Pecetluit!
Halleluia!
Imagineaza-ti ziua aceea,in fata Tronului Celui Drept,vei fi acuzat,si va trebui sa raspunzi pentru toate faptele,vorbele,atitudinile,lipsa de credinta...las in alb continuarea,pentru ca tu ai raspunsul.........................
Sa ne luptam deci,sa ne intoarcem la dragostea dintai,timpul este aliatul nostru pentru o vreme,multa...putina...nu este treaba noastra sa stim vremurile si soroacele.
Rascumparati vremea caci timpurile sunt rele
O judecata la tribunal (poezie)
Avocatul apararii va fi si El prezent,sustinand nevinovatia prin credinta a muritorilor de rand.Sunt justificati prin credinta mantuitoare...
O mare Carte sta pe masa Judecatorului,o carte groasa,roasa de timp,o carte de mare valoare,o carte in care sunt scrise numele fiecaruia,al meu..al tau...sau poate ca nu sunt scrise....lucrul acesta va fi dovedit la timpul cuvenit.
O lista mare cu acuzatii sta alaturi de Marea Carte ; faptele noastre,gandurile noastre,atitudinile noastre,chiar si imaginatia noastra(credeam ca nimeni nu va stii niciodata),vorbele noastre..toate stau pe masa Judecatorului.
In aceea zi nu se va mai putea da inapoi,parerile de rau nu isi vor avea rostul,in aceea zi vom fi dati pe fata,adevarul va iesi la iveala...multi vor plange,se vor caii...vor urla, vor tipa,vor cere iertare...prea tarziu!
In aceea zi toti aceei pe care Domnul a lasat chezasie,toti acei pe care Domnul si-a impregnat numele,vor trece de la moarte la viata,condamnarea la moarte va afecta pe acei care nu au crezut,sau cei care au dus o viata de crestin superficial,caldicel...
Tot in aceea zi vom primi Mostenirea promisa de Domnul Isus,locul pe care El l-a pregatit pentru noi; in Imparatia cereasca ,pentru toti acei ce vor fi suferit pentru Numele Lui,toti acei care au trecut prin scoala suferintei.
Ni se vor pune intrebari,va trebui sa raspundem,vom fi acuzati,dar, daca avem Arvuna Mostenirii,adica Duhul Sfant care ne-a fost dat pana in ziua revenirii Lui...se ridica Domnul Isus si in apararea noastra va spune ; s-a platit pretul,a crezut in Mine si va trece de la moarte la viata...e Pecetluit!
Halleluia!
Imagineaza-ti ziua aceea,in fata Tronului Celui Drept,vei fi acuzat,si va trebui sa raspunzi pentru toate faptele,vorbele,atitudinile,lipsa de credinta...las in alb continuarea,pentru ca tu ai raspunsul.........................
Sa ne luptam deci,sa ne intoarcem la dragostea dintai,timpul este aliatul nostru pentru o vreme,multa...putina...nu este treaba noastra sa stim vremurile si soroacele.
Rascumparati vremea caci timpurile sunt rele
O judecata la tribunal (poezie)
luni, 26 iulie 2010
Ne vom intoarce intr-o zi Acasa
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:2-3
duminică, 25 iulie 2010
joi, 22 iulie 2010
VEGHEAŢI...
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? "
2 Petru 3:10-12
joi, 15 iulie 2010
Ei au suferit pentru Dumnezeu Autor: Richard Wurmbrand
Aflat în închisoare pentru a cincea oară, păstorul baptist rus P.Rumatcik scria, din fundul celulei sale, aceste cuvinte de încurajare:,,Cu El, cu Stăpânul preaiubit, mi-e bine oriunde. Cu El, am lumină până şi în bezna din carceră. I-am cerut Domnului să mă trimită acolo unde este nevoie de mine, nu unde e viaţa mai uşoară. Acolo unde pot să aduc roadă. Iată vocaţia mea." Dacă tot fac caz de relaţiile noastre cu lumea comunistă, liderii de biserică ar trebui să se întrebe de ce am sta cu mâinile în sân când comuniştii aruncă în temniţă fraţi de-ai noştri.
Un alt creştin, deţinut în Rusia, a trimis o scrisoare emoţionantă:,,Meditez la cuvintele lui Isus:<<…pentru ca oricine crede în El…să aibă viaţă veşnică>>(Ioan 3:16).Stau aici între criminali.E un eufemism să spui că oamenii pot ajunge ca animalele. Animalele nu au păcat. Oamenii din jurul meu au atins adâncimi satanice de rătăcire pe care animalele nu le cunosc. Ar fi mai usor să trăieşti într-un grajd decât printre criminali. Fiecare cuvânt pe care ei îl pronunţă e murdar, fiecare gest e ticălos.<
În Cuba, Armando Valladares, despre care am mai vorbit, a fost arestat la vârsta de 23 de ani, judecat rapid şi condamnat la 30 de ani de închisoare. Timp de 22 de ani a îndurat torturi înfiorătoare, dar a rămas creştin. Până la urmă a reuşit să emigreze în Statele Unite. De acolo scria cât de trădat s-a simţit când a văzut că liderii religioşi din Vest militau pentru dezarmare în loc să-i apere pe creştinii persecutaţi şi torturaţi de comunişti. Iată un fragment: ,,În acei ani, ca să ne demoralizeze şi să ne determine să abandonăm credinţa creştină, propagandiştii comunişti din Cuba recurgeau fără încetare la declaraţiile de susţinere a revoluţiei cubaneze, declaraţii făcute de reprezentanţii unor biserici creştine din Vest. Ori de câte ori un pamflet anticubanez apărea în Statele Unite, se găsea un pastor să scrie în apărarea dictaturii lui Castro; noi primeam traducerea articolului. Pentru deţinuţii creştini, experienţa aceasta era mai supărătoare decât bătaia sau foamea. Noi ne aşteptam la un gest de solidaritate din partea fraţilor noştri în Christos, care însă, spre uimirea noastră, a venit tocmai din partea călăilor. A fi creştin în astfel de împrejurări înseamnă să nu-ţi urăşi torţionarii. Aveam nevoie să cred că suferinţa îşi are raţiunea sa de a fi, căci dacă renunţi la valorile morale şi religioase sau te laşi sechestrat de ură şi răzbunare, viaţa îşi pierde sensul. Aş adăuga că această experienţă nu a fost numai a mea, am văzut zeci de creştini suferind şi murind; ca şi mine ei au încercat să-şi păstreze demnitatea şi libertatea spirituală, care trec dincolo de mizerie şi suferinţă.
Îmi amintesc cu emoţie de Gerardo Gonzalez, un predicator protestant care ştia pe de rost lungi pasaje biblice, le copia cu mâna şi le împărtăşea cu fraţii în credinţă. Nu voi uita niciodată pe acest om pe care îl numeam toţi <
În închisoarea La Cabana (loc supranumit,,fabrica de văduve"), Valladares trăia împreună cu alţi 350 de deţinuţi într-o hrubă întunecoasă şi umedă prevăzută să adăpostească maximum 30 de persoane. Dormeau pe rând pe nişte paturi mizerabile din paie, pline de ploşniţe şi păduchi. Muştele bâzâiau peste tot, atrase de hârdăul cu murdărie care dădea pe-afară. Lipitorile cădeau de pe pereţi şi tot felul de insecte se roteau prin aer până se prăbuşeau în castroanele deţinuţilor. Hoarde de şobolani cutreierau celula, fără să se teamă deloc de oamenii care abia îşi mai trăgeau sufletul. Moartea era peste tot. Infamul El Paredon-peretele plutonului de execuţie-răsuna şi ziua şi noaptea. Cu toate acestea, Valladares se ruga şi scria în fiecare zi, îşi împărtăşea nădejdea. Şi a rezistat…
Dintr-o închisoare sovietică, pastorul M. Horev scria: ,,Îmi amintesc de momentul în care tatăl meu a fost aruncat în închisoare. Aveam şase ani. Ofiţerii de poliţie se auzeau venind, în timp ce noi toţi eram îngenunchiaţi la rugăciune: copiii, mama şi tata. Îmi amintesc de cuvintele lui: ,,Tată, ştii că îmi iubesc familia. Dar pe Tine te iubesc mai mult decât orice altceva. Calea pe care am ales-o e plină de spini. Las în Mâna Ta toată familia. Să Te îngrijeşti Tu de toate nevoile ei! Poartă Tu răspundera ei! Sper însa că, după ce îmi voi sfârşi suferinţele, voi apuca să-i revăd înainte de a mă urca la tronul Tău. Binecuvinteaza despărţirea noastră.!"
Horev, ca atâţia alţii, şi-a încredinţat copiii Tatălui ceresc. Unde este Dumnezeu? El Îşi face locuinţa în noi (Ioan 14:23). Adresa lui Dumnezeu este adresa noastră. Asta înseamnă că odraslele martirilor sunt pe mâini bune. Am avut noi grijă de ei sau i-am neglijat? Poate că nu ne-am gândit niciodată la ei…
În Sofia, un creştin a fost pus într-o celulă care avea dimensiunile unui om. Pereţii erau plini de cuie care, la cea mai mică mişcare, se înfigeau în piele. După ce s-a încuiat uşa, primele sale cuvinte au fost: ,,Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!\" Gardianul l-a luat la întrebări; a avut ocazia să asculte Evanghelia. Rezultatul: uşa a fost deschisă. Ofiţerul care a venit mai târziu i-a găsit, pe deţinut şi pe gardian, în genunchi, adorându-L pe Domnul. Gardianul i-a spus: ,,Nu mai sunt sub ordinele dumneavoastră, îi aparţin lui Christos." A fost aruncat şi el în temniţă.
Ar trebui ca toate serviciile religioase să-i menţioneze pe martiri, astfel încât fraţii să înveţe respectul pentru cei care au fost gata să jertfească totul pentru Domnul pe care Îl adorau…si sa se intrebe cum vor sta la masa in cer alaturi de acesti martiri avand in vedere crestinismul ce il traim noi astazi...
MAXIMA de Estela C. Manea"Prigoana crestinismului naste credinciosi autentici in timp ce libertatea crestinismului constituie gangrena acestuia."
miercuri, 14 iulie 2010
Catalin Lup Vine Domnul
Mă întreb de multe ori dacă asteptăm noi cu adevărat ca Domnul să vină pe norii cerului pentru a ne lua la El... ne pregătim noi pentru întîlnirea cu El, sau mai degrabă zădărnicim venirea Lui prin atitudinea noastră.
Adunăm noi comori în cer, sau pe pămînt unde le mănîncă moliile şi rugina...Ne rugăm automat fară să ne gîndim ce cerem.."...vină Împărăţia Ta; facă-se voia Ta..." dar dorim oare sincer acest lucru..?.
Se produc tot mai des catastrofe naturale care ne atenţionează că venirea Lui se apropie, dar după ce lucrurile se aşează uităm şi ne vedem mai departe de preocupările noastre pămînteşti...ne amăgim că mai este timp pînă la venirea Lui. Oare ne pasă cu adevărat că mulţi din cei dragi stau nepăsători de o mîntuire aşa de mare...că în jurul nostru pier zilnic oameni care nu au dorit să se împace cu D-l, să fie iertaţi prin sîngele vărsat pe Golgota şi vor ajunge în iad unde este plînsul şi scrîşnirea dinţilor... . Putem spune ca apostolul Pavel: "Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti"?(Romani 9:3). Facă D-l să cugetăm mai profund la aceste lucruri , să aşteptăm şi să grăbim venirea Lui.Amin
marți, 6 iulie 2010
Chris - La miezul noptii
Cîntarea de mai sus îmi aminteşte de anii copilăriei şi ai tinereţii petrecuţi în comuna natală cînd în fiecare an cu ocazia Anului Nou ne adunam la biserică la ora 21 şi petreceam trecerea în anul următor pînă după miezul nopţii. Era program cu tineretul bisericii , apoi urma predica despre venirea d-lui şi se cînta cîntarea
"La miezul nopţii va veni Isus cu pas domol...". Mi-l amintesc pe tata care era diaconul bisericii şi care de obicei ţinea predica despre venirea D- lui, întotdeauna era cu ochii înlăcrimaţi , la fel şi biserica era înlăcrimată şi trăia momentul reveririi pe nori a D-lui nostru Isus Hristos. Îmi amintesc cum într-un an a venit la închinarea de Anul Nou şi o verişoară mai mică decît mine (care era de altă confesiune) şi care după ce a ascultat predica era aşa îngrozită de acest eveniment al revenirii D-lui şi al Judecăţii de Apoi că nu a vrut să mai vină niciodată la biserică. Facă D-l ca revenirea Lui să ne găsească gata de plecare....! Amin.
luni, 28 iunie 2010
marți, 22 iunie 2010
Aş vrea ...
Aş vrea de-atîtea ori să zbor,
Să scap de lutul păcătos,
Să nu mai ştiu de nici un loc,
Unde trăiesc cei păcătoşi.
Aş vrea să zbor mai sus de stele,
Să nu mai tînjesc după ele,
Să nu mai fiu legat de glie,
Ci să plutesc în armonie.
Aş vrea să zbor ca pasărea ,
Privind de sus prăpastia
Ce ne desparte de păcat,
Căci nu doresc s-ajung în iad.
Căci nu doresc s-ajung în iad.
Aş vrea s-ajung în Ceruri Sus,
Să mă-ntîlnesc cu-al meu Isus,
Să uit de tot ce-i trecător
In viaţa asta fără rost.
Aş vrea cu toti cei dragi să fiu,
Cînd voi ajunge-n veşnicii,
Şi să slujim neîncetat
Pe Cel ce viaţa ne-a salvat.
Aş vrea să-Ti mulţumesc o Tată,
Că visu-mi împlinesti odata
Si voi zbura cu-adevărat,
In Cerul Tău Cel Minunat.
Emma
joi, 10 iunie 2010
IN MEMORIAM (după 6 luni)
La aproape 10 ani după plecarea lui Dina în veşnicii, o altă soră de-a mea a plecat în veşnicii în urma unei suferinţe care a durat 6 luni. Plecarea ei m-a întristat foarte tare pentrucă în ultima convorbire telefonică avută cu ea din Canada mi-a promis că în vara asta vine acasă la Cluj-Napoca,. dar plecarea ei a fost "acasă" în veşnicii. D-l a hotărît să plece mai repede decît ne aşteptam (cred că şi ea spera să mai trăiască cel putin un an).Am însă împăcarea sufletească că a plecat în pace şi linişte pentrucă D-l o pregătise pentru aceasta. Îmi place să cred că e cu Dina şi ceilalţi dragi plecaţi în veşnicii.
Nu am văzut-o de 4 ani pentrucă ultimii ani i-a petrecut în Canada cu copiii şi nepotii. Nu am ştiut nimic de
gravitatea bolii care o măcina pentrucă nu a vrut să ne întristeze şi pe noi cei din ţară. Parcă nici acum nu cred că nu va mai veni vreodată în ţară, la casa ei care a rămas fără stăpîn. Încă o mai aştept..., dar am mîngăierea că într-o zi vom fi din nou împreună cu toţi cei dragi plecaţi în veşnicii.
Deşi eram firi diferite ne ajutam reciproc .În timpul facultăţii am stat la ea iar după căsătorie am locuit mai multi ani în acelaş oraş pînă a plecat în Canada unde a rămas pînă la plecarea în veşnicii.Rămasă văduvă, cu doi copii la numai 45 ani, a dus greul familiei, dar nu s-a plîns niciodată. Deşi avea o casă frumoasă nu s-a bucurat prea mult de ea pentrucă la scut timp după terminarea ei, soţul ei (după o suferintă de 6 luni) decedase iar copiii cînd au crescut"şi-au luat zborul" , trăgînd după ei şi pe mama lor. LA REVEDERE ÎN VEŞNICII!
ISUS ..."Omul"
"Dispreţuit şi părăsit de oameni, OM al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şinoi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat aspra Lui , şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar EL era străpuns pentru păcatele noastre,zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste EL ,şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi."
Dar EL era străpuns pentru păcatele noastre,zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste EL ,şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi."
Isaia 53 vs.3-5
marți, 8 iunie 2010
luni, 7 iunie 2010
IN MEMORIAM
Am copilarit impreuna ca gemenele. Mama intodeauna ne cumpara haine la fel ca sa nu ne certam. Mincam dintr-o farfurie cind eram mici si mama intodeauna ne daspartea mincarea in doua si egal ...sa fie pace.. Eu eram cea mai mica dintr-o familie cu 8 copii si niciodata nu am simtit ca sintem prea multi....ma bucuram intotdeauna cind erau toti acasa. Eram putin mai rasfatata si de multe ori o necajeam pe Dina, care era tare miloasa si nu indraznea sa dea in mine.Ma suparam de fiecare data cind nu ma lua si pe mine unde mergea ea..
Cind am crescut mari ne vedeam mai rar dar intotdeauna cu placere ...nu mai terminam de povestit ...!
Amindoua L-am primit pe D-l in inima si am intrat odata in apa Botezului (25 iunie 1975).A fost alaturi de mine si dupa ce m-am casatorit...tinea foarte mult si la copiii mei... le era ca a doua mama.
In poza Dina si Nely (amindoua sint in vesnicii)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
