IN MEMORIAM (după 6 luni)

La aproape 10 ani după plecarea lui Dina în veşnicii,  o altă soră de-a mea a plecat în veşnicii în urma unei suferinţe care a durat 6 luni. Plecarea ei m-a întristat foarte tare pentrucă în ultima convorbire telefonică avută cu ea din Canada mi-a promis că în vara asta vine acasă la Cluj-Napoca,. dar plecarea ei a fost "acasă" în veşnicii. D-l a hotărît să plece mai repede decît ne aşteptam (cred că şi ea spera să mai trăiască cel putin un an).Am însă împăcarea sufletească că a plecat în pace şi linişte  pentrucă  D-l o pregătise pentru aceasta. Îmi place să cred că e cu Dina şi ceilalţi dragi plecaţi în veşnicii.
 Nu am văzut-o de 4 ani pentrucă ultimii ani i-a petrecut în Canada cu copiii şi nepotii. Nu am ştiut nimic de
gravitatea bolii care o măcina pentrucă nu a vrut să ne întristeze şi pe noi cei din ţară. Parcă nici acum nu cred că nu va mai veni vreodată în ţară, la casa ei care a rămas fără stăpîn. Încă o mai aştept..., dar am mîngăierea că într-o zi vom fi din nou împreună cu toţi cei dragi plecaţi în veşnicii.

Am copilărit mai puţin cu ea pentrucă era mai mare cu 10 ani decît mine şi a plecat devreme de-acasă...,la scoală, apoi la servici în altă localitate. O aşteptam cu multă nerăbdare să vină pe acasă, deoarece mă răsfăţa cu dulciuri şi cadouri .Uneori în vacanţă mă lua cu ea la serviciu.

                             (În poză  eu la 5 ani şi cele 2 surori care m-au părăsit)

Deşi eram firi diferite ne ajutam reciproc .În timpul facultăţii am stat la ea iar după căsătorie am locuit mai multi ani în acelaş oraş pînă a plecat în Canada unde a rămas pînă la plecarea în veşnicii.Rămasă văduvă, cu doi copii la numai 45 ani, a dus greul familiei, dar nu s-a plîns niciodată. Deşi avea o casă frumoasă  nu s-a bucurat prea mult de ea pentrucă la scut timp după terminarea ei, soţul ei (după o suferintă de 6 luni) decedase iar copiii cînd au crescut"şi-au luat zborul" ,  trăgînd după ei şi pe mama lor.  LA REVEDERE ÎN VEŞNICII!